La ora cand vor aparea aceste randuri alegerile locale se vor fi savarsit. Cu siguranta vor inregistra o victorie mai mare sau mai mica a aliantei cu nume de mixtura, USL. Dupa toate probabilitatile o victorie mare, dar totusi nu atat de importanta cum spera corifeii miscarii care tinde sa domine astazi scena politicii autohtone.
Ce va fi insa mai departe? Chiar dincolo de alegerile generale care vor avea loc mai la toamna. Cat de falnic va fi mai la vale stindardul ce pare acum glorios al aliantei? Cat va dura insailarea? De vreme ce Crin Antonescu, insusi, ne-a adus la cunostinta ca dupa ce noua putere se va consolida, adica atunci cand, in opinia sa, PDL va ajunge la sectorul relicve ale istoriei, va urma in chip firesc destramarea coalitiei si reasezarea fortelor componente pe fagasul firesc reprezentat de cele doua maini ale omului, dreapta si stanga.
Crinul nu ne-a dezvaluit insa cam cand se va intampla acest lucru. Probabil ca nu inainte de a se finaliza mandatul de presedinte pe care inca spera sa-l obtina cu ajutorul aliatilor pesedisti. O speranta cu atat mai iluzorie, cu cat si PSD realizeaza ca ar fi pacat sa cedeze cea mai inalta demnitate in stat viitorilor ipotetici adversari.
Oricum am lua-o, dreapta romaneasca este din nou intr-o marcata suferinta. Caci nimeni nu ar trebui sa se iluzioneze ca USL reprezinta o forta care echilibreaza cele doua parti ale esichierului. USL reprezinta intr-o proportie covarsitoare PSD. PNL nu este decat floarea la butoniera menita sa confere o fata mai umana unui partid care pana acum, cel putin, n-a reusit sa se elibereze de imaginea avatarului sau de trista amintire, PCR. Poate tocmai de aceea a beneficiat aproape neintrerupt de suportul benevol si neconditionat al unor intregi categorii de oameni legati intr-un fel sau altul de vechiul regim, daca nu prin interes, atunci macar prin
