Oare cum se simt acum părinţii care şi-au transformat copiii în sportivi doar pe listele de Bacalaureat?

Zilele acestea se vorbeşte intens despre bacalaureatul măsluit. Bacalaureatul pentru olimpici de toate felurile. Bacalaureatul gîndit iniţial pentru copii excepţionali, care s-a transformat în bacalaureatul pentru privilegiaţi, pentru piloşi, pentru cei ce vor să o ia pe scurtătură şi să treacă mai uşor peste examen. Un soi de adunare secretă, restrînsă, unde se întîmplă neîntîmplate şi adolescenţi care nu au intrat niciodată poate pe un patinoar se trezesc în mod miraculos, cu ajutorul unei liste vrăjite, jucători de hochei pe gheaţă. Fete care nu au vîslit nici pe lacul Herăstrău într-o zi de vară au ajuns canotoare de lot naţional. Sportul care se vrea curat şi neîndoielnic a devenit teren perfect pentru minciună.

Fraude şi gafe la examenul de maturitate au fost mereu. S-a copiat, s-au încurcat subiectele, camerele de luat vederi au avut şi ele momentele lor de glorie comică. Cu toate astea, cînd generaţia mea a ajuns la 18 ani, era de neconceput că o să pici bacul, dacă asta îţi doreai cu adevărat. Dacă nu erai pregătit nu-l dădeai şi gata, învăţai mai bine şi te prezentai în altă sesiune sau te reorientai. Că nu era nici atunci şi nu este nici acum o ruşine să nu ai bacul luat.

Este însă cu adevărat de speriat ceea ce au ajuns să facă părinţii, în disperarea lor că liceanul de acasă nu va ajunge cineva, aşa cum o cer normele sociale de azi. Copiii lor îşi încep vieţile de adult cu o mare înşelătorie, cu o premisă greşită, iar ei acceptă aşa ceva cu seninătate şi semnează pentru asta cu ambele mîini. Îi sprijină în senzaţia că totul e uşor, că aşa se promovează şi mai departe în viaţă, în carieră, pe o listă falsificată de nişte oameni ale căror chipuri mai bine nu le cunoaştem, de dragul unui rezultat la un examen. Le schimbă perce