Duminică seara, odată cu afişarea graficelor de la exit-poll-uri, a fost tsunami. Fostul partid-stat portocaliu s-a lămurit că e pe cale de a intra în (cartea de) istorie. La capitolul "foste formaţiuni politice”, pe pagina alăturată celei dedicate PNŢCD.
Înfiinţat la începutul anilor '90 de nişte băieţi spălaţi de Bucureşti, care-şi împărţeau între ei oraşul pe hartă cu cariocile colorate, prin ruperea cu scandal a facţiunii spălate a FSN, PD a fost o perioadă chiar frecventabil şi uşor elitist. Avea conducere tânără şi versatilă, aplomb, sânge-n instalaţie şi perspectiva de a se alătura cu succes stângii moderne europene.
După un eşec grandios al lui Roman, care era să curăţe partidul, salvarea a venit de la cel mai grobian membru al grupului care acaparase cochetele vile naţionalizate din Modrogan. Băsescu a reuşit la momentul respectiv, printr-un efort nebunesc (şi o inspirată voltă de la stânga la dreapta, care i-a adus sprijin internaţional), să salveze corabia de la derivă. A reinventat-o, a ajuns preşedintele României şi a făcut-o nava-amiral a guvernării.
Paradoxal, însă, cel care a salvat PD va fi şi cel care-l duce la groapă; şi fără bocitoare la cap. Odată cu instalarea mitocanului în fotoliul de preşedinte al partidului, elitiştii de odinioară au fost invadaţi de troglodiţi care săreau liniile de tramvai să nu-i curenteze şi de curve fără scrupule. Şi, uşor, uşor, fondatorii au fost traşi pe linie moartă sau, pur şi simplu, goniţi. PD a devenit o masă amorfă, fascistoidă, dispusă la orice pentru a parveni politic şi financiar. A vrut să acapareze politic toată dreapta, să înglobeze prin absorbţie PNL şi, pentru că n-a reuşit, să-şi tragă şi-un L în coadă pe chestia asta. Lăcomia l-a transformat într-un partid de mase. Iar masele nu se pupă niciodată cu elita.
Pedeliştii au vrut să ia tot şi sunt pe cale să rămână fără nimic. Fii