Voi declara axiomatic de la bun început că o estimare de trei ori mai mică decât procentul real în cazul unui candidat la Primăria Generală nu denotă incompetenţă, ci rea-intenţie.

În numai câteva zile, Nicuşor Dan a trecut de la cele 3 procente cu care era creditat de sondaje la cele 9,17 procente pe care le-a obţinut din partea alegătorilor (numărătoare BEC corespunzătoare orei 08:30 – am impresia că procentul lui Nicuşor Dan va creşte în continuare). A existat şi o etapă intermediară: cele 7 procente indicate de exit poll-urile realizate de aceleaşi institute care au făcut sondajele.

Statisticienii-măsluitori nu puteau trece de la 3% direct la 9%, aşa că s-au folosit de exit poll-uri pentru a încerca să-şi ascundă strategia josnică.

Mulţi s-au grăbit să evidenţieze “supriza” făcută de Nicuşor Dan, eu am spus imediat după exit poll-uri că rezultatele finale urmau să fie mult mai bune.

Principala strategie de luptă a sistemului cu Nicuşor Dan a fost minimalizarea gradului de popularitate pe care acesta l-a avut în rândul candidaţilor. Susţinut şi de uninominalul dintr-un singur tur, mesajul oponenţilor lui Nicuşor Dan a fost clar: “De ce să votaţi un om care nu are nicio şansă reală să câştige?”.

Chiar dacă nu au schimbat decisiv situaţia în ceea ce-l priveşte pe Nicuşor Dan, sondajele tendenţioase i-au muşcat acestuia din voturi, sunt convins de asta. La fel s-a întâmplat şi cu Boc la Cluj-Napoca, după cum a scris colegul Mihai Goţiu.

Concluzia e una singură şi e cât se poate de clară: Ştiu că românii au memoria scurtă şi uită de la mână până la gură, dar hai să ne amintim la următoarele alegeri cum s-au compromis acum institutele de sondaje şi să acţionăm în consecinţă. Adică să nu ne mai exprimăm votul în funcţie de sondajele de opinie, ci în funcţie de preferinţele noastre.

Articol apărut şi pe cristianbandea.ro.

UPDA