Autorul Charles Hugh Smith spune că măsurile luate de autorităţi în ultimii ani agravează problemele întrucât ignoră faptul că supraîndatorarea este cauza principală a acestora

Pomparea banilor ieftini şi preluarea pierderilor bancare de către state nu vor împiedica procesul natural al pieţei de restrângere a creditului

Criza va conduce la evaporarea a trilioane de dolari, euro, yeni şi yuani care reprezintă doar o avuţie-fantomă

În răstimpul de patru ani de la precedentul vârf al crizei financiare nimic nu a fost reparat în economia globală, iar falsele "soluţii" găsite de autorităţi nu numai că nu rezolvă problemele reale, dar chiar le agravează, spune Charles Hugh Smith, unul dintre autorii de pe blogul Of Two Minds. Răspunsul băncilor centrale şi al statelor la turbulenţele financiare a fost pomparea de bani şi facilitarea unor noi împrumuturi, însă aceste politici ignoră cauzele reale ale crizei.

"Sursa instabilităţii este deopotrivă vizibilă şi uşor de înţeles: prea multă datorie care nu va mai fi plătită înapoi niciodată", afirmă Smith, adăugând că dacă problema primordială a economiei este aceea că are prea multă datorie, atunci banii ieftini doar agravează dificultăţile.

Pierderile au fost realizate, de fapt, în trecut, iar acum nu pot fi depăşite fără suferinţă, doar prin utilizarea de artificii financiare. Banii împrumutaţi de state, autorităţi locale, gospodării ale populaţiei şi întreprinderi private au fost risipiţi pe consum şi alocaţi în investiţii greşite. Acum sunt prea puţine active preţioase sau colaterale pe care să se susţină stocul datoriei. Chiar şi atunci când sub incidenţa unui împrumut se află un activ real, precum o casă goală din Spania sau un pachet de titluri de stat emise de Grecia, valoarea de piaţă a acestora se află sub costul de achiziţie (pe credit).

"Realitatea este că trilioanele de dolar