Spre deosebire de Ovidiu, nu îl acuz pe acesta de proces de intenție. O pun pe seama unei necesare atitudini științifice, care știm cǎ este inevitabil criticǎ. Falsificabilitatea, sfînta falsificabilitate.

O sǎ ignor și tonul. În cel mai bun caz robespierrean, în cel mai rǎu caz rǎutǎcios. Îl iau drept un efect secundar al abordǎrii critice, drept o coloraturǎ stilisticǎ.

Ce nu pot însǎ sǎ înțeleg este cum Ovidiu, cu priceperea sa teoreticǎ, metodologicǎ și cu minuțiozitatea sa cu care deja ne-a învǎțat de atîta timp, ignorǎ ipoteza alternativǎ. Mǎcar sǎ o discute, sǎ o calce în picioare, dacǎ nu sǎ-i confere aceeași probabilitate.

E vorba de spirala tǎcerii, teorie cu siguranțǎ binecunoscutǎ de Ovidiu.

O privire chiar și fugarǎ asupra tabelului din articol – felicitǎri pentru munca de chinez bǎtrîn, o începusem și eu în dupǎ-amiaza asta, dupǎ ce m-am trezit dupǎ o zi și o noapte epuizantǎ – ne dezvǎluie o recurențǎ bine definitǎ. Știi tu, Ovidiule, recurența, semnul legii în cunoașterea științificǎ.

Indiferent de institut, identificǎm o diferențǎ în favoarea USL de aprox. 3% – 5%, în cazul lui Sorin Oprescu mult mai mare, între 7% și 10%. În acest caz avem, dupǎ pǎrerea mea de sondolog nepriceput și de nemernic lipsit de deontologie, fǎrǎ mamǎ, fǎrǎ tatǎ, doar cu mogul și cu batistǎ în dotare, avem trei ipoteze:

a) sîntem niște nepricepuți; vai de mama noastrǎ, facem degeaba umbrǎ sondajului

b) sîntem niște manipulatori care ne-am înțeles între noi sǎ umflǎm USL, într-o mare conspirație masonico-moguleascǎ

c) sîntem fotografii unui fapt social

Primele douǎ ipoteze sînt, în varii variante, acoperite de argumentația lui Ovidiu. Nu ne pricepem, o gustǎm prin batistǎ de la moguli, nu avem deontologie profesionalǎ, nu prezentǎm metodologia, contribuim la efortul de manipulare pro-USL purtat de televiziunile de