Au venit pentru a şaptea oară în România, la Timişoara. Au plecat de acasă, din Olanda, cu maşina plină de medicamente şi hrană pentru câinii din adăposturile oraşului. Strâng fonduri pentru vaccinări, sterilizări, operaţii, hrană. Iar cel mai important, intermediază adopţii.
“Părinţi adoptivi” pentru căţeii pe care nu-i vrea nimeni
S-a împlinit un an de când “olandezele”, Simone de Paw şi Barbara Van Der Weijden, colaborează împreună cu Asociaţia Pet Hope şi voluntarii grupului Animal Care Team - Timişoara pentru salvarea câinilor străzii şi a celor din adăposturile Casa Câinelui şi Colţ Alb. Obiectivele lor sunt tratarea patrupedelor, sterilizarea lor şi găsirea unor oameni care să le adopte.
Le-am cunoscut pe cele două doamne, într-o seară, târziu, în timpul unei vizite la un mini-adăpost înfiinţat în curtea casei unei voluntare, Denisa. Alături de alte patru iubitoare de animale, au trecut întâi să “stea de vorbă” cu cei cinci câini mari, ţinuţi în curte. “It’s a she or a he?” (“E o ea sau un el?”), întreabă Simone, mângâind urechile unui căţel negru. I se răspunde că e o “fetiţă” în vârstă de doar câteva lui şi că o cheamă Nera. Femeia îi şopteşte cuvinte blânde animalului care îşi scutură coada voios, rugând-o parcă să îl ia cu ea. Nu îl va lua. Cel puţin, nu acum. Înainte de a fi dus în Olanda sau Germania, fiecare câine trebuie vaccinat, tratat în caz de nevoie, trebuie să aibă paşaport şi un viitor stăpân care să îl aştepte cu drag dincolo de graniţă. Voluntarele le pun la curent pe doamne cu situaţia diferiţilor câini care au fost mediatizaţi pe contul asociaţiilor de pe site-urile de socializare : care au plecat, care au fost descoperiţi cu boli, care şi-au găsit stăpâni.
La câţiva metri distanţă, doi bărbaţi, soţi ai unora dintre voluntare, sudează la un gard de sârmă. “Acolo va fi un ţarc pentru Linda
