Planul de pace al Organizaţiei Naţiunilor Unite nu are nici o şansă să fie aplicat în Siria. Secretarul general al ONU, Ban Ki Moon denunţă, într-o declaraţie, “intensificarea periculoasă” a conflictului din această ţară unde violenţele continuă.
ONU cere să aibă acces imediat în oraşul sirian Haffe unde a fost comis în ultimele zile un veritabil masacru. În paralel, în culisele diplomaţiei, sunt evocate noi scenarii pentru ieşirea din impas.
Din surse londoneze se afirmă că ruşii şi americanii ar discuta acum pe marginea unui scenariu aplicat deja în Yemen: altfel spus plecarea preşedintelui în exil şi menţinerea regimului său fără prea mari epurări. Mai rămâne întrebarea dacă preşedintele sirian Bashar al-Assad este dispus să-şi petreacă restul vieţii în opulenţă dar bine ascuns de ochii lumii şi mai ales ai celor care vor să-şi răzbune morţii.
Comentatorii avizaţi cred că preşedintele sirian nu va pleca niciodată atîta vreme cît va putea conta pe ajutorul Iranului şi al hezbolahilor libanezi. Nu este exclus ca el să prefere scenariul unei dezmembrări a ţării, pentru că, în contextul războiului civil actual, nordul Siriei ar putea rămîne sub controlul comunităţii alauite în timp ce sudul ar putea cădea în mâna Al Qaidei şi a Fraţilor Musulmani sirieni.
Un alt scenariu evocat în presa olandeză este cel al unei eventuale lovituri militare din partea armatei. Singura forţă care mai poate juca un rol de arbitru sau care ar mai putea salva Siria este armata, spun unii experţi, dar fără Bashar al-Assad. Altfel spus armata ar trebui să-l debarce pe preşedinte şi să asigure securitea şi calmul în aşteptarea unor consultări între toate forţele politice ale ţării.
Într-o ţară ca Siria, însă, statul se identifică din păcate cu partidul unic iar acesta din urmă controlează şi armata. Deci este greu de imaginat că militarii sirieni s-ar pu
