Cred că am mai povestit pe Pandoras că mare parte din muzica pe care o ascultam în liceu și care mi-a rămas în continuare printre preferate a provenit de la Imi, pe atunci profesorul meu de engleză. Și pe lângă muzică și literatura. Cea a lui Salinger în mod special. A fost primul profesor care m-a căptușit cu un patru cât se poate de mare la limba engleză. Pe bună dreptate, eram incredibil de superficială și nu vroiam să învăț decât strictul necesar. Am plâns de ciudă și apoi m-am pus pe învățat. Și mi-a prins bine. Bacul l-am luat cu 10 la engleză. Acum fostul meu profesor de engleză, Imre Szakacs, are trupă – Bismark Sinking. Cântă în engleză deși Satu Mare este un oraș bilingv româno – maghiar. Dar tocmai pentru că nu crede că are mesaj targetat pentru o regiune sau o țară a ales să cânte cum gândește și simte și bine a făcut, eu i-am găsit pe net – pe Soundcloud și m-am bucurat că pot să mă laud că îi cunosc.

Dora: De când cântați în formula actuală și de ce se numește trupa Bismark Sinking, are vreo semnificație specială?

Szakacs O. Imre: Suntem împreună din noiembrie 2011. Bismark este mare, colosală, se scufundă rapid și ajunge până în adâncuri. Este despre punctele sensibile. Despre scufundare – sfâșiere – vindecare. Rostim cuvinte, stârnim sentimente și trezim amintiri pe care alții n-ar îndrăzni. O navă imensă de război nu poate trece neobservată și lasă un spațiu vid imens în urma sa.

Dora: Poate să supreviețuiască o trupă de underground în Satu Mare?

Szakacs O. Imre: Nu ne-am setat exclusiv niciodată doar pe Satu Mare. Ar fi un fel de sinucidere. Trăim și lucrăm aici dar țintim lumea largă. Eu personal – Premiile Grammy. Am dori să fim primii care aduc României statueta

Dora: Despre ce cântați și cine compune versurile și muzica?

Szakacs O. Imre: E ceva mai complicat. Cuvintele noastre sunt prăzi vulnerabil