Dacă în prezent diagnosticarea autismului se face plecând de la observarea comportamentelor copilului, în viitor am putea detecta mai devreme această boală, cu ajutorul unui biomarker sanguin

Autismul şi, în general, tulburările de spectru autist (TSA) sunt patologii prea puţin înţelese. Mai multe gene au fost asociate acestor boli legate de dezvoltarea neurologică şi care sunt caracterizate prin probleme precoce ale copilului de interacţionare socială. Cu alte cuvinte, copilul nu relaţionează cu alţi micuţi de aceeaşi vârstă sau cu propria mamă, nu-şi exteriorizează dorinţele, interesele, nu plânge dacă se loveşte, pare neatent faţă de obiectele şi persoanele din jur. O altă caracteristică a autismului este reprezentată printr-o paletă de comportamente care sunt adesea repetitive şi restrânse la anumite obiecte: de exemplu, copilul învârte roţile de la maşinuţe foarte mult timp, închide şi deschide uşi... Există diverse grade ale acestor tulburări care afectează de patru-cinci ori mai mulţi băieţi decât fete. Aproape cinci persoane din 10.000 suferă de autism, indiferent de mediul social.

Studiu de caz

Până în prezent, medicii observau dezvoltarea socială şi comportamentul copiilor în primii trei ani de viaţă pentru a detecta boala, întrucât nu exista nici un indicator biologic recunoscut. Asta până de curând, când cercetătorii de la Centrul Berzelii şi de la Laboratorul de ştiinţă a vieţii din Uppsala, în colaborare cu colegii lor de la Universitatea Linnaeus din Suedia şi cu cei de la Facultatea de Medicină din Teheran, Iran, au descoperit nişte biomarkeri promiţători.

În cadrul unui studiu efectuat de oamenii de ştiinţă, ale cărui rezultate au fost publicate în luna martie în revista Nature Translational Psychiatry, aceştia au comparat profilurile proteice ale unor copii afectaţi de TSA cu cele ale unui grup de copii să