Rafael Nadal a cucerit ieri Roland Garros-ul pentru a şaptea oară, după 6-4, 6-3, 2-6, 7-5 cu liderul ATP, Novak Djokovici. Nimeni nu a mai cîştigat de atîtea ori la Paris.
E 6-5 în setul al patrulea pentru Nadal şi 30-30 pe serviciul lui Djokovici. Ce vrea Rafa? Tie-break sau să se termine acum? Se pare că a doua variantă. Spaniolul pune un pumn de piper pe rachetă, loveşte lung şi aspru, stînga-dreapta, apoi finalizează în colţ.
Minge de meci! Aerul atîrnă greu deasupra Terenului Central. Novak trimite primul serviciu în fileu. Cineva din tribună strigase chiar atunci, semn că liderii mondiali nu sînt surzi şi nici indestructibili. E prea straniu momentul. Sîrbul se pregăteşte de al doilea serviciu, îl execută cu kick, dar, aaaah, prea lung. Dublă greşeală! Victorie pentru Nadal!
Preţ de o fărîmă de secundă, imensă cît tot turneul, nimeni nu pricepe nimic. Rafa e printre ei. Abia apoi înţelege. Că a fost ultimul punct. Că a cîştigat. Că a cîştigat pentru a şaptea oară! Genunchii caută căldura zgurii, palmele acoperă faţa, plînsul ţîşneşte din el ca o arteziană nebună. Nole merge încet către fileu, fiecare pas îl costă.
Îşi dă seama şi Nadal că nu poate rămîne la nesfîrşit trîntit pe jos. Sare în picioare, arcuri nebănuite tresaltă în genunchi şi cei doi finalişti se îmbrăţişează cum au făcut-o şi acum aproape 6 luni, după Australian Open, cînd învingător a fost sîrbul
Îmbrăţişări în tribună
Rafa salută publicul cu lacrimile pe faţă, după care urcă în tribună. Nu mai făcuse drumul pînă la ai săi de la Wimbledon 2008, cînd ţopăise pe copertinele verzi, şocîndu-i pe britanici. Ce frenezie e acolo! Părinţii, sora, unchii, prietena, cei din echipa lui, toţi vor să-l atingă, să-l îmbrăţişeze, să-l sărute. La un moment dat, ajunge la Pau Gasol şi palma imensă a baschetbalistului acoperă tot capul lui Nadal. Cînd coboară înapoi, pe pămîn
