PDL-ul seamăna astăzi cu ruinele amaratei de Mori a lui Assan. Cândva roşiatic, apoi portocaliu, înverzit treptat de bălării tot mai flămânde, partidul fumegă acum după un mare incendiu electoral. Baza - fundaţia - a cedat în multe locuri, iar acoperişul semeţ arde mocnit pe spaţii tot mai largi. Cei de jos se tem să nu cadă peste ei câte o grindă. Şi tot cum se bănuieşte şi în cazul morii, focul nu e rodul întâmplării, e pus cu mâna. Cu mâna lor.
De regulă, după o asemenea catastrofă, ruinele dispar treptat şi rămâne terenul. Imobiliarul numai bun pentru noi speculaţii. Deja au apărut „dezvoltatori” care propun noi proiecte, poate un pantinoar, poate un mall, poate o telegondolă. Dacă renunţăm la metaforă şi revenim la politică, terenul despre care vorbesc nu e altceva decât încrederea şi speranţa unei părţi dintre cetăţeni. Cei care au întors astăzi spatele unui proiect politic care le promitea, acum nişte ani, prosperitate, „obraz” şi lupta cu ilegalităţile - ca să se înfunde repede în furtişaguri, dispreţ suveran şi deformarea hidoasă a actului de justiţie.
Poate că, în cele din urmă, minus cu minus dă plus. Votul negativ de acum respinge fenomenul PDL, născut de-a lungul anilor, prioritar, tot prin vot negativ. România de mâine poate fi prosperă şi destinsă dacă anul acesta epuizăm, în sfârşit, votul negativ ca resort principal al evoluţiei politice. Dacă îl înlocuim pe „trebuie să scăpăm de ăştia!” cu „uite ce idei noi şi interesante!”
Sigur că asta ar fi mai ales datoria politicienilor. Să menţină şi performanţa politică şi discursul public într-o zonă care să ne facă să urcăm o treaptă în propria noastră istorie. Cum se spune adesea, anul electoral 2012 e plin de învăţăminte şi „trebuie să învăţăm din greşeli”. Nu cred că PDL va supravieţui într-o formulă ca cea de astazi acestui an. Aşa că învăţămintele despre care vorbesc nu sunt pentru
