În campanie, am văzut un afiş USL cu un mesaj negativ la adresa lui „Livache”: „Să nu existe confuzii! Liviu Negoiţă = PDL = Elena Udrea”.

Acu', nu cred să fi existat în mintea cuiva confuzii referitor la apartenenţa politică a primarului Sectorului 3, respectiv la emblema cu fustă a portocaliilor repigmentaţi în verde crud.

Dar, deopotrivă, nu cred că panoul a fost o investiţie fără niciun rezultat. Elena Udrea, într-o măsură chiar mai mare decât Traian Băsescu, provoacă enervare şi inspiră o dorinţă de sancţionare a foştilor guvernanţi, de către cei care s-au săturat de aroganţă şi de politică în minijupă şi poale-n-cap.

Acum, politicienii care comentează la teve demisia Elenei Udrea, o felicită pentru o decizie firească.

Mă rog, o fi de felicitat orice politician care face pasul înapoi, atunci când formaţiunea pe care o conduce pierde.

Însă, din punctul meu de vedere şi -sunt convins-, din punctul de vedere al politicienilor oneşti din PDL -atâţia câţi or exista-, prezenţa Elenei Udrea la conducerea PDL Bucureşti, ÎN TIMPUL campaniei electorale, a fost CATASTROFALĂ. Iar acest lucru se ştia dinaintea campaniei – se ştia că Elena Udrea atârnă ca o ghiulea de piciorul unui aruncat în mare, peste bord. Dacă ar fi ţinut la partidul său mai mult decât ţine la viitorul său politic, Udrea ar fi demisionat înaintea campaniei electorale. Fiindcă n-a făcut-o, a servit sectoarele 3 şi 6, pe tavă, USL. Acum, se poate spune: groparul blond şi-a făcut datoria, groparul blond poate să plece.

Dacă PDL va mai conta în politica românească după alegerile din toamnă şi dacă va mai încerca propulsarea, în prim-planul scenei politice, a Elenei Udrea, va fi un semn că nu s-a învăţat nimic din lecţia aroganţei.

În campanie, am văzut un afiş USL cu un mesaj negativ la adresa lui „Livache”: „Să nu existe confuzii! Liviu Negoiţă = PDL = Elena Udrea”. @