Am văzut până acum 6 jocuri. Mă rog, 3 întregi şi 3 rezumate, asta fiindcă instituţia numită TVR a reuşit cea mai nenorocită ispravă din întreaga ei existenţă de rahat, lăsându-ne cu capu-n lună (soarele fiind de mult timp apus la ora celui de-al doilea meci al fiecărei zile) exact la vremea la care ţi-e cel mai la îndemână să vezi fotbal la televizor. Cred că DNA ar avea ceva de lucru la descâlcirea mecanismului prin care televiziunea publică (aia la care plătim ca boii toţi, ba chiar de câteva ori, „taxa radio-tv”) a cedat jumătate din drepturile de televizare a Campionatului European televiziunii cu cel mai mic număr de abonaţi din ţară. Iar ca golănia să fie completă, ne mai şi freacă cu anunţuri că puteam vedea online, pe site-ul lu’ Peşte, meciul al doilea. Ia încercaţi, vă rog frumos, şi spuneţi-mi dacă după ce vi se-nchide de 5 ori, vă redirecţionează de altele 14, iar la urmă, după vreo juma’ de ceas de tastări vă intră în ecran doar... o fotografie (evident că a unei echipe care nici măcar nu joacă atunci!) nu ziceţi ca mine despre mamele doamnei TVR. Trecând la cele concrete, să observăm că jigodii cu fluier se nasc peste tot în lume, inclusiv în Portugalia. Aţi ghicit, e vorba despre infractorul care i-a mâncat de vii pe greci chiar în meciul de deschidere, eliminându-le un jucător pentru două strănuturi în teren, păgubindu-i şi de vreo două penaltiuri. Beneficiară? Ţara gazdă, Polonia, cea care zice că a cheltuit vreo 28 de miliarde de euro cu organizarea. Păi, după cum a fluierat golanul ăla, nu m-ar mira să fi cheltuit doar 27 de miliarde, celălalt fiind în curs de cheltuire: ar mai fi vreo 5 meciuri de cumpărat, cu tot cu finala. Un preţ bun. Din ceea ce am văzut până acum, nu pot să nu remarc din nou influenţa nefastă a lui Guardiola: păi, dacă şi Olanda, care nu ştia decât cursă, dribling, centrare, şut şi gol, a ajuns s-o frece, s-o tiki-taka-