Unii cred că au câştigat, alţii nu cred că au pierdut. Din ecuaţie lipseşte cineva esenţial, al cărui nume îmi scapă.
Aşteptam, duminică, să intru în emisiune şi m-am oprit la localul mic de la baza clădirii. Îi cunosc pe patroni, doi bătrânei simpatici. Mâncarea e bună, preţurile, mai jos decât e corect, berea, rece. Îi văd tastând pe un notebook. După o vreme, mă întreabă ce se întâmplă în Mangalia. Deformaţie profesională, intru-n vorbă. Atâta le trebuie. Deşi afacerea o au în Bucureşti, domiciliul e în oraşul cu pricina. Primarul actual e un hoţ, spune domnul. Da, dar şi ăla, fostul, care candidează acu' din partea USL, tot hoţ era. Şi independentul, un nesătul... Devin şi mai curios. Da' ce are independentul? E un hain, fost mare grangur pe la Garda Financiară, te executa fără milă, că aşa-i căşuna... Urmează o discuţie în contradictoriu: care hoţ o fi mai bun? Îi las comentând şi mă duc la emisiune.
Câteva ore mai târziu, pe Facebook. O avalanşă de urlete. „Muriţi, voi, proştilor!" „Teroarea bolşevică a ciumat România." „M..., pedeleilor, să... (urmează ceea ce vă imaginaţi că urmează)!" Nimeni nu e mulţumit. Fiecare consideră că e nedreptăţit. Ceilalţi (care ceilalţi? Toţi!) au conspirat împotriva candidatului sau a partidului preferat. Nu e bine nicicum. Pătimaşii voiau o ţară total usl-istă, la fel cu fanaticii oponenţi. Cei mai sensibili se dau de ceasul morţii. Încerc să explic că scorul lui Nicuşor Dan e unul fabulos. Degeaba. Că, dacă Felix Tătaru (publicitar al preşedintelui, ani de-a rândul) ar fi umblat la campanie, nu s-ar fi făcut greşeli atât de grosolane sau de naive. Degeaba. Încerc să zic că orice (ei, nu chiar orice) alt candidat PDL ar fi luptat în Bucureşti, n-ar fi obţinut scorul lui Prigoană. Răspunsul? „Moarte, Prigoa(r)nă!" Nu e bine cu un singur partid la putere, mai ales în România. Simt, dintr-o dată, ca un fior rece p