Cu riscul de a enerva patrioţii ieşind din atmosfera de toaletă a comentariului politic de acasă (spaţiu mic, neaerisit şi cu muşte turcoaz) vreau să arăt cum se vede ţara noastră ca parte dintr-o regiune mai mare: Balcanii. Sursa: EVZ

Pentru asta, ilustrativ e refrenul "cu excepţia României, unde lucrurile stau un pic altfel…" repetat de mai toţi participanţii la conferinţa internaţională despre Balcani, europenizare şi criză, ţinută zilele trecute la Sofia.

Au fost acolo duzini de persoane active în regiune în ultimele două decenii, de la donatori şi profesori de democraţie, la politicieni, antreprenori, ong-işti, până la filozofi ai europenizării, cântărind lecţiile tranziţiei post-comuniste pentru uzul ţărilor arabe. Deci atmosfera de familie a fost de la sine înţeleasă, ca şi francheţea discuţiilor. Ce m-a surprins au fost numeroasele excepţii în favoarea României formulate de vorbitori atunci când enumerau problemele structurale şi provocările crizei în Balcani. Dez-industrializarea din ultimele decenii a lăsat multe zone fără o bază economică pentru dezvoltare – dar asta e mai puţin valabil în România. Boomul imobiliar din anii 2000 a creat o aparenţă de prosperitate – însă comparativ, a fost mai mic la noi şi oricum, nu s-a bazat pe oligarhi ucrainieni şi aristocraţi ai KGB.

Pe nişte pieţe slabe şi fragmentate, cu risc politic major, principalii investitori în tranziţie au fost mici antreprenori oportunişti din Grecia şi Italia, cu orizont scurt şi ţinte de profit de peste 50%, nu investitori mari şi serioşi – doar în România e un pic altfel. Remitanţele emigranţilor sunt un procent semnificativ din PIB – cu excepţia României. În plus, mulţi dintre ei au mers în Grecia, unde lucrurile sunt haotice, deci există pericolul să revină acasă în masă, cu consecinţe economice şi politice serioase – dar nu la noi. Şomajul a ajuns la n