De ieri am intrat în ultima săptămână importantă a calendarului mobil, o săptămână însemnată a Calendarului Popular, în care fiecare zi aduce restricţii şi temeri, patroni demoniaci şi ceasuri rele. Ieri am scăpat de “Lunea Încurcată”, care, dacă nu e respectată cum se cuvine, “încurcă maţele” animalelor din gospodărie, omorându-le pe loc, încrucişează cărările oamenilor cu cele ale duhurilor văzduhului, încurcă treburile bărbaţilor şi planurile femeilor…

Nici ziua de azi nu e mai blândă. I se spune “Marţea Morţilor” şi se povesteşte că este ziua în care sufletele celor plecaţi se aciuează lângă pragul uşii. De aceea, înainte de a merge la câmp, femeile mătură cu mare grijă casa şi aştern după uşă o pânză albă, pentru ca sufletul mortului să aibă unde se odihni. Apare în Calendar şi ca “Marţea Trăsnetului” şi face pereche cu marţea precedentă, a “Tunetului”.

Ziua de mâine este patronată de o divinitate demoniacă, vinovată de toate ceasurile rele. Ţăranii îi zic Miercurea Strâmbă şi o ţin de mai multe ori pe an. Cu toate că e o babă urâtă şi rea, care strâmbă oamenii şi lemnele din pădure ca să-şi arate puterea, ei o alintă Frumoasa, pentru a o îmbuna. Nimeni nu îi nesocoteşte ziua, de frică să nu îl pocească: femeile tinere nu lucrează ca să nu nască prunci strâmbi iar babele, nici atât, de groază să nu li se strâmbe şalele. Dacă se întâmplă ca “Miercurea Strâmbă” să pedepsească pe cineva, acela se poate lecui, doar dacă ascultă sfatul descântătoarelor chestionate în anul 1907 de etnologul Theodor Speranţia: “Cui i se strâmbă gura, pentru ca să-i vie la loc, trebuie să procedeze astfel: să cheme trei femei pe nume Maria. Acestea o iau şi se duc cu femeia la un pârâu din apropiere. Totdeauna iau cu ele şi un război, pe care îl aşază pe pârâu. Pe cea cu gura strâmbă o pun pe scaunul dindărăt al războiului. Fiecare dintre cele trei Marii intră în război