Cum am scris de mai multe ori în campania electorală, miza confruntării dintre PDL și USL la Cluj a fost una de tip medieval. Bătălia pentru o feudă ale cărei resurse reprezintă prada de război a învingătorului. Nu interesele clujenilor au fost cele care au primat (din acest punct de vedere lipsa oricărei confruntări directe dintre candidații celor două formațiuni politice e ilustrativă), ci cele ale partidului.

Dovada vine la doar câteva zeci de ore după confirmarea oficială a lui Emil Boc ca primar al Clujului. Prima acțiune importantă a lui după acest este convocarea Colegiului Director al PDL pentru joi. La Palatul Parlamentului din București. O dublă greșeală. Atât față de confruntările interne din PDL, cât și față de clujeni (atât a celor 53.000 care l-au impus ca primar, cât și a celorlalți).

Din punct de vedere al costurilor, o ședință a Colegiului Director la Cluj nu poate fi cu mult mai scumpă decât una la București. Ba chiar ar fi putut face economii bugetului unui partid pe care îl așteaptă vremuri grele. Organizând această ședință la Cluj, și nu la București, ar fi transmis un semnal clar de dominație internă. Și cine e șeful. Astfel, Boc, cu tot statutul lui de președinte de partid, nu rămâne altceva decât un navetist, acceptat de nevoie, pentru că vine cu boceluța plină (de voturi și resurse) de la Cluj. Iar cine stătea la oraș pe vremea lui Ceaușescu știe cât de bine e să ai în vreme de foamete o rudă la țară.

Din punct de vedere al clujenilor, plecarea la București a noului primar e jignitoare. Pentru că e dovada că prioritatea lui Emil Boc rămâne partidul, și nu orașul. Clujul și clujenii sunt doar niște instrumente de care se folosește în lupta lui politică. Atât cei care l-au votat, cât și cei care nu la-u votat ar fi avut nevoie de un gest care să arate că problemele lor sunt mai importante decât depresia Elenei Udrea, aroganț