De la izbucnirea crizei datoriilor suverane, acum doi ani, Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a fost criticat uneori de lipsă de curaj în ceea ce priveşte răspunsurile instituţiei pe care o conduce.

Dar, atunci când Barroso a propus măsuri curajoase pentru a grăbi şi a coordona mai bine răspunsul zonei euro faţă de criză, propunerile sale s-au lovit de refuzul ţărilor membre uniunii monetare. Chiar şi ajutorul acordat recent sistemului bancar spaniol a fost, iniţial, respins de guvernul de la Berlin, aminteşte publicaţia financiară „Financial Times”.

Încercările lui Barroso de a convinge Germania şi celelalte trei ţări care şi-au păstrat ratingul financiar maxim („AAA”) de a susţine eurobondurile pentru a facilita refinanţarea ţărilor periferice s-au lovit de intransigenţa germană. Aceeaşi soartă a avut-o şi o propunere din 2010 pentru ca UE să implementeze o schemă de garantare comună a depozitelor bancare.

Uniunea bancară, o posibilitate

Însă, în cadrul unui interviu acordat publicaţiei financiare „Financial Times”, Barroso a declarat că el crede că direcţia politică este pe punctul de a se schimba şi că liderii politici de la Berlin, Paris sau Londra au început să înţeleagă faptul că zona euro poate supravieţui doar în urma aplicării unor măsuri europene comune şi prin continuarea procesului de integrare.

Acesta este motivul noului optimism care-l face pe Barroso să creadă că o uniune bancară în cadrul UE va deveni realitate în curând, o uniune bancară cu o singură instituţie de supraveghere, o schemă comună de garantare a depozitelor şi un fond de salvare care se alimentează direct de la bănci şi, de ce nu, chiar şi o taxă pe tranzacţii financiare.

Obiecţiile Germaniei

Cu toate acestea, Barroso este conştient că, dincolo de recentele declaraţii publice ale liderilor politici, obiecţile electoratelor