Tot mai multe voci, dintre care s-a remarcat de curand cea a lui Gabriel Biris in articolul publicat pe contributors.ro, sustin modificarea modului de calcul al impozitelor pe proprietate dupa destinatia imobilului si nu dupa natura contribuabilului. Cu alte cuvinte, persoanele fizice si companiile ar urma sa plateasca un impozit similar, daca proprietatile detinute de acestea au aceeasi destinatie, spre deosebire de situatia actuala unde impozitul este calculat diferit in functie de natura proprietarului - 0,1% din valoarea impozabila fixa in cazul persoanelor fizice, respectiv 0,25-1,8% din valoarea contabila a imobilului in cazul companiilor.
Plecand de la argumentatia lui Gabriel Biris, as dori sa vin cu cateva completari si propuneri concrete pe aceasta tema, subliniind cateva scapari majore ale sistemului actual de impozitare, marele perdant in aceasta formula fiind bugetul local.
1. In primul rand, diferentele reale de impozitare dupa natura contribuabilului determina, in numeroase cazuri, ocolirea efectiva a impozitelor prin transferul proprietatilor de catre companii pe persoane fizice. Ne aflam si aici intr-un joc al portitelor, diferentele de impozitare fiind suficient de mari incat sa justifice demersuri administrative, relativ simple.
2. Un alt aspect, mai putin evocat, dar care merita punctat este falsa senzatie cum ca firmele ar plati acelasi impozit pe cladiri. In fapt, logica impozitarii diferentiate, unde contributia creste direct proportional cu valoarea contabila a imobilului (valoare care depinde de anul constructiei si calitatea materialelor folosite) are un mare minus: determina descurajarea propriu-zisa a dezvoltatorilor de a investi in tehnologii scumpe, generatoare de valoare adaugata. Gasesc absurd ca dezvoltatorul unei cladiri verzi, moderne si performante, a carei constructii presupune oricum investitii mai mari, sa fi
