Daca pierdea Primaria Cluj-Napoca, Emil Boc demisiona din fruntea partidului, dupa cum a "marturisit" fostul premier. Rezulta ca, pentru ca a castigat, n-are de ce sa plece.
Dintr-o data, dezastrul nu mai pare atat de mare, deci Traian Basescu - "fereasca Dumnezeu de mai rau!" - a vorbit avioane.
Ideea ca cineva sa-si asume si in alt mod decat verbal risipirea tarii - pierdut Romania, o declar nula - li se pare multor pedelisti o aiureala. Cum sa mai plateasca, n-au facut-o cu varf si indesat?
Si ce, e destul? Cui foloseste ca intreg activul de frunte al PDL sa-si ia concediu medical pentru psihoterapie, sa caute definitia votului negativ, pe care nu au crezut ca-l vor simti pe piele precum un tsunami? Caci daca noi, unii imbecili, am considerat ca rezultatele unor primari si presedinti de consilii judetene vor rezista in fata asaltului la baioneta al contracandidatilor urcati pe planseta de surfing, ei, cei care aveau sondaje, faceau focus-grupuri si politica de-o viata, nu aveau voie sa greseasca.
Exista, bunaoara, parerea ca nu e timpul pentru o revolutie in partid, ca o decapitare a acestuia ar echivala cu demantelarea. In regula, daca ceea ce a ramas este un organism viu, atunci cum o arata un cadavru? Sau este suficienta impresia liderilor ca desi pazesc un muribund, tuburile de oxigen reprezinta speranta?
O veste buna, totusi: mai jos de pamant nu se poate. Dar cum nu mai este nimic de pierdut, e momentul unei renasteri. Cu oameni care nu au fost atinsi de dorinta de a ajunge la putere ca sa faca avere, care vor sa demonstreze ca nu au fost degeaba la scoala, carora li s-ar parea penibil sa se apuce sa danseze in platouri si nu s-ar expune stampilei de sefi peste populisti in timp ce tricoteaza caciulite. Cu tineri investiti cu incredere nu deoarece au un tata celebru sau beneficiar de afaceri incredi
