Fenomenul „Primăverii arabe“, ca de altfel numeroase alte observaţii privitoare la „lumea arabă“, nu poate fi discutat sub semnul generalizărilor periculoase.
Consiliul Naţional Sirian, organismul care încearcă să coalizeze în jurul său forţele oponente regimului Asad, are de puţină vreme un nou preşedinte, kurdul Abdul Bāsit Sīda. Consiliul, condus până acum de universitarul Burhan Ghalioun, nu a reuşit să ofere imaginea unei structuri unite de opoziţie, dimpotrivă, a lăsat impresia existenţei în rândurile sale a unor conflicte mocnite care au împiedicat articularea unei acţiuni coerente. Nici nu se putea altfel, cred analişti precum libanezul Georges Corm, care remarcă lipsa de unitate a opoziţiei siriene, explicată, înainte de toate, prin diferenţele de opinie între opoziţia internă, aflată pe teritoriu sirian, şi cea care trăieşte şi activează în exil. Oponenţii din interior sunt cei care au avut de suferit cel mai mult din pricina regimului, în timp ce opoziţia de exil este acuzată că nu reprezintă cu adevărat, în mod legitim, revendicările poporului sirian. Mai mult, se consideră că acest consiliu al opoziţiei siriene, activând în afara ţării, nu reuşeşte decât o proastă coordonare cu Armata Siriană Liberă (al-jaysh as-sūrī al-hurr), care desfăşoară acţiuni pe cont propriu şi, uneori, şi în nume propriu. Poate aduce Abdul Bāsit Sīda acel plus de coordonare de care are nevoie Consiliul Naţional Sirian pentru a funcţiona ca un organism eficient al opoziţiei? Unii comentatori sunt de părere că numirea unui kurd la cârma opoziţiei siriene este doar o strategie de imagine, alţii spun răspicat că se doreşte păstrarea unei aparenţe democratice, în care minorităţile siriene să se regăsească în formula propusă de opoziţie. O a treia categorie de analişti arabi vorbesc despre Abdul Bāsit Sīda ca despre o marionetă în mâinile Fraţilor Mus