Lingviştii americani au aflat care sunt motivele pentru care oamenii folosesc interjecţia “hmm” atât de des în timpul procesului de gândire.

Secretele uneia dintre cele mai folosite interjecţii atunci când ne gândim indiferent de limba de natălă a persoanei în cauza, “hmm”, au fost desluşite în mare măsură de specialiştii americani. Lingvistul din cadrul Universităţii din Minnesota şi expert în datarea originii termenilor, dr. Anatoly Liberman, a declarat în studiul prezentat de life science că “Primul h emis este un simplu substitut pentru respiraţie, pe când m, emis cu gura închisă, simbolizează faptul că nu suntem siguri de ceea ce urmează să spunem. Pauza indică faptul că suntem temporar fără replică, dar încă atenţi la discuţie. Varietatea de tonuri are legătură cu multitudinea de trăiri pe care le exprimăm prin această banală interjecţie”.

Liberman a precizat că rostit cu o intonaţie ascendentă, “hmm” poate semnifica:” Nu înţeleg, mai spune o dată?”, în vreme ce emis prelung cu un “m” amplu: “Mă gândesc serios la ce mi-ai zis.” Aceaşi interjecţie, rostită mirat, pe ton înalt înseamnă “Da, poate – bună idee!”, în timp ce emis rapid şi cu un registru jos: “Mă îndoiesc – nu cred…”. Pshihologul din cadrul Universităţii California din San Diego, Nicholas Christenfeld, este de părere că motivul pentru care această interjecţie “hmm” a devenit atât de populară este faptul că iniţial aceasta se prezintă cu un sunet neutru, mult mai uşor de emis decât oricare altul.

Deşi este o interjecţie folosită la nivel mondial, originile exacte ale lui “hmm” sunt necunoscute. Acelaşi Anatoly Liberman a anunţat că este posibil să fi apărut în “limba engleză după ce a fost preluat din franceză”, însă subliniază de asemenea faptul că “interjecţia este atât de naturală, încât putea apărea simultan în mai multe forme de limba”.

Lingviştii americani au aflat care