Pe 30 iunie, la Ateneul Român, publicul se va întâlni cu compoziţia lui Sergiu Celibidache “Grădina de buzunar” care a avut prima audiţie românească la Iaşi în 2006.

Compusă de Sergiu Celibidache în 1978, Der Taschengarten ("Grădina de buzunar") este o suită pentru orchestră în 13 părţi. Ideea lucrării s-a născut dintr-o strânsă colaborare cu copiii şi este de asemenea dedicată acestora. Muzica prezintă puncte comune cu stilurile lui Maurice Ravel şi Igor Stravinski.

Sergiu Celibidache acordă o importanţă particulară efectelor sonore. Aşa apare, de pildă, în partea a doua “Vântul stă, florile cântă”, un legănat idilic între instrumentele de suflat din lemn (lalelele) însoţit de coardele cu surdină, harpa şi celesta (vântul). Partea a şaptea, “Cântec noaptea crapu-şi cântă”, este compusă polifonic; Celibidache foloseşte acest procedeu de scriitură muzicală, deoarece ascultătorul poate percepe concomitent doar puţine voci, asemănător unui lac plin de peşti, din care puţini pot fi văzuţi în acelaşi timp. O îmbinare de sunete de templu tibetan cu melodii lirice întruchipează a zecea parte, “Rugăciune verde”. În partea a douăsprezecea, “Plouă soare’n stropitoare”, muzica imită murmurul picăturilor de ploaie.

“Grădina de buzunar” a apărut în 1979, într-o înregistrare cu Orchestra Simfonică Radio din Stuttgart, la casa de discuri Deutsche Grammophon, o producţie-beneficiu UNICEF.

Odată cu înregistrarea lucrării din 1979 (Deutsche Grammophon), au fost publicate pe coperta discului câteva fotografii din perioada timpurie a activităţii sale de dirijor şi un text pe care Celibidache l-a scris odată cu lucrarea. Textul va fi prezentat în concert de către povestitor.

Grădina de buzunar:

Haideţi copii!

Vântul stă, florile cântă

Predica răţoiului

Frunzuliţă’n vârf de băţ, ghici morişcă ce-i

Ceru-i prea sus, bradu-i