Nu era greu de anticipat ca la alegerile locale ce tocmai s-au incheiat principalul castigator sa fie USL.

Toate sondajele de opinie o acreditau ca fiind formatiunea cu cele mai bune sanse de a obtine o majoritate a optiunilor, de natura sa evoce victoriile zdrobitoare ale FSN in perioada sa de glorie, atunci cand contra-competitoarele sale nu faceau decat oficiul de a ilustra proaspata (sa zicem) democratie care tocmai se instaurase pe meleagurile carpatine.

La ora redactarii acestor randuri, atunci cand se opereaza primele bilanturi, surprinde totusi amploarea acestei victorii, aproape nesperata chiar de beneficiarii ei si neintrezarita de pagubasi, adica de PDL si chiar de fostii sai aliaai, precum UDMR.

De unde PDL vehicula ca fiind satisfacatoare procente de vreo 25%, in ansamblu rezultatele obtinute se situeaza cu vreo 10% sub aceasta aspiratie, fapt care contureaza cele mai negre premonitii pentru la toamna. Dupa cum ne putem aminti, PNTCD a patit o tarsenie asemanatoare la vremea sa.

Sa incercam insa sa deslusim de ce s-a intamplat astfel!

Un prim raspuns si cel mai confortabil, inclusiv pentru activul PDL, este ca acest lucru a fost cauzat de curbele de sacrificiu pe care le-a impus cu ceva timp in urma pentru a salva echilibrele macro-economice ale tarii. Din perspectiva derularii evenimentelor ulterioare, a fost in cele din urma o masura salutara, altfel impartaseam astazi soarta ingrata a altor tari ceva mai rasarite ca noi din arealul UE.

O masura salutara, dar sinucigasa din punct de vedere politic, pentru ca omul nu te iarta daca-i iei ceea ce el crede ca e dreptul lui inalienabil. Masura a fost si cu totul lipsita de abilitate si tact, considerandu-se poate ca romanul rabda si ca iubirea sa de partidul conducator e atat de mare, incat surclaseaza disconfortul specific. Acum, post-