Elena Udrea a demisionat de la conducerea PD-L Bucureşti pentru dezastrul electoral şi a îngălbenit subit ecranele tuturor televiziunilor de ştiri. Face femeia asta ce face şi se ţine cel mai mustos subiect de presă. Pentru ea, e cea mai bună decizie politică. Decât s-o mătrăşească alţii, care o aşteaptă după colţ în Modrogan cu hangerele la brâu, mai bine pleacă singură. În plus, deschide o dezbatere publică, favorabilă ei, despre responsabilitatea politică; şi cutia Pandorei. Pentru că, în mod logic, nu poate şi nu trebuie să plece singură de la vârf. Următorul ar trebui să fie Emil Boc, pentru dezastrul electoral naţional al partidului pe care-l conduce. Faptul că a câştigat (cum a câştigat) Clujul nu-i nici măcar o atenuantă, ci mai degrabă o agravantă. A luat la cheie un partid aflat în vârful existenţei sale politice şi l-a dus la genunchiul broaştei. Toată haita din jurul lui, cu ridicolii Roberta Anastase şi Teodor Baconschi, n-are nici o răspundere? Vasile Blaga a condus campania electorală din Modrogan. E drept, a luat-o la spartul târgului. Dar cu ce rezultate de vede. Lângă el au stat, uniţi în cuget şi-n simţiri, eternii Adriean Videanu şi Radu Berceanu. Lor nu li se clinteşte nici un fir de păr?

Pe vremea când peste trei sferturi din presă-i mânca din palmă, iar politicienii de toate culorile turnau bustul ei în bronz, s-o pună-n faţa Casei Poporului, unde au cântat AC/DC şi Bon Jovi, eu am băgat-o pe faimoasa blondă, pe acte, într-o comisie parlamentară de anchetă. Al cărei rezultat ar fi trebuit să fie penal. Dacă nu era blat, dar a fost. În calitatea asta, îmi permit să spun şi să scriu lucruri neconforme valului general de înfierare publică. Şi să zâmbesc superior la auzul corului de doritori de dreptate pe televizoare. Elena Udrea, care este unul dintre cei mai redutabili adversari politici pe care mi i-am făcut în aproape 20 de ani de me