Indiferent cine va merge la Bruxelles pe 28 iunie, premierul, preşedintele, sau amândoi, aceasta va rămâne doar un episod mai mult sau mai puţin zbuciumat de politică dâmboviţeană. Unul aflat la ani lumină de frământările foarte concrete şi temerile teribile legate de alegerile de duminica aceasta din Grecia, şi cu care sigur ne facem de băcănie.
Nu are nicio importanţă cine întrupează la masa Europei interesele României, ci importantă este capacitatea acelor reprezentanţi de a transpune în politicile interne deciziile ce se vor lua. Aceste decizii vor depinde covârşitor de rezultatul scrutinului grecesc şi vor fi preponderent de natură economică. Din acest punct de vedere, logic este ca acolo să participe un reprezentant al executivului, în bună înţelegere cu preşedinţia. Probabil că aşa s-ar fi şi întâmplat dacă actorii scenei politice româneşti nu s-ar afla pe poziţii de război şi ar pune deasupra imaginii personale pe cea naţională, alminteri clamată atât de des. Pragmatic vorbind, ar trebui să stea amândoi acasă, eu aş trimite acolo pe Florin Georgescu, omul care pricepe, cred, mult mai clar, ce consecinţe interne pot avea scenariile de răspuns ale Comisiei Europene la posibila ieşire a Greciei din zona euro.
De alminteri, alegerile din duminica aceasta sunt, pentru greci, un veritabil referendum, în care aceştia vor decide să spună da sau nu monedei unice comune. Oricare va fi rezultatul, guvernul ce se va instala la Atena va moşteni o situaţie economică şi socială înspăimântătoare punând sub semnul întrebării cât va rezista în funcţie. O denunţare a acordului cu FMI şi UE, aşa cum afirmă liderul partidului care conduce în sondaje, ar însemna falimentul accelerat şi ieşirea garantată a Greciei din zona euro. În cazul în care grecii reuşesc să formeze un guvern care să se ţină de acordurile internationale, acesta trebuie să ia măsuri suplimentare
