Acest ”noi” din titlu reprezintă undeva între 60% și 80% dintre locuitorii Clujului care NU au votat cu Boc. Nu am să vorbesc acum despre legitimitatea primarilor aleși din primul tur de scrutin cu procente de sub 50% , care, la rândul lor, se raportează la o prezență la vot de aproximativ 50% sau chiar mai puțin în marile orașe. Această problemă nu e doar a Clujului, ci a multor altor orașe și comune. Ci despre modul în care Emil Boc a adunat acele aproximativ 20 de procente (din numărul total al alegătorilor clujeni).

Mai întâi, cum am mai scris, la aceste alegeri, Emil Boc a avut cu 33.000 de voturi mai puțin ca în 2008. (53.000 duminică, respectiv 86.000 în 2008). Așadar a pierdut aproape 40% în patru ani.

Mai apoi, Emil Boc NU a avut campanie electorală propriu-zisă. Dintr-o monitorizare Mediafax, Boc a fost însă super-mediatizat, cu peste 3.500 de apariții în mass-media în perioada electorală (cel mai mediatizat candidat la Primărie din țară, cu peste 100 de apariții în mass-media/zi!), comparativ cu cele ceva mai mult de 900 de apariții ale lui Marius Nicoară, ori 200 și ceva ale lui Eckstein-Kovacs Peter, contra-candidații săi. Atenție însă, aparițiile lui Boc n-au avut legătură decât într-o mică măsură cu campania electorală de la Cluj, ci cu funcția lui de președinte al PDL.

Probabil că acest avantaj nu ar fi fost într-atât de deranjant dacă Emil Boc ar fi acceptat confruntări directe, pe probleme ale Clujului, cu contra-candidații săi. Dar nu a făcut-o, iar acest lucru reprezintă, pur și simplu, o sfidare a regulilor elementare ale democrației. Mă rog, în cazul lui nu este o noutate, iar nenumăratele asumări de răspundere politică pe legi esențiale din perioada în care a fost premier, sunt antecedente care vorbesc de la sine.

Probabil, domnul Emil Boc se consideră a fi vreun personaj mesianic, care știe cel mai bine ce e bine pentr