Fiecare popor are în trecutul său momente pe care ar fi vrut să le şteargă din istorie. Iar ruşii nu fac excepţie de la regulă. În timpul revoluţiei din 1917, poporul răsculat a decis arestarea familiei împăratului Nicolae al II-lea la reşedinţa lor de la Ţarskoe Selo, iar apoi a urmat un asasinat mişeleşte pe care ruşii îl regretă.
Însă ne vom opri privirea asupra unui membru al familiei regale, şi anume asupra prinţesei Tatiana Nicolaevna Romanova.
Ca și ceilalți copii Romanov, Tatiana a fost crescută cu austeritate. Ea și surorile ei dormeau în paturi de campanie, fără perne, făceau baie cu apă rece dimineața și în cazul în care aveau momente libere, trebuiau să se ocupe cu brodatul și cu tricotatul.
Munca lor artizanală a fost dăruită soldaților sau vândută la bazaruri de caritate. Tatiana și sora sa mai mare, Olga, erau cunoscute în casă sub numele de "Marea pereche" în timp ce surorilor mai mici, Maria și Anastasia li se spunea "Mica pereche".
Potrivit unei însemnări într-un jurnal din 29 mai 1897 a unui văr îndepărtat al tatălui ei, Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei, Marea Ducesă a primit numele "Tatiana" ca omagiu al eroinei lui Pușkin din romanul în versuri Eugene Onegin. Tatălui ei i-a plăcut ideea de a avea fiice cu numele Olga sau Tatiana, ca surorile din faimosul poem.
În aprilie 1918 bolșevicii i-au mutat pe Nicolae, Alexandra și Maria la Ekaterinburg. Restul copiilor au rămas la Tobolsk din cauza lui Alexei, care a suferit o altă criză de hemofilie și nu a putut fi mutat. Tatiana a fost cea care și-a convins mama "să înceteze să se mai chinuiască" și să ia decizia de a-și urma soțul. Alexandra a decis să o lase pe Tatina să aibă grijă de Alexei.
În noaptea de 16 iulie, familia a fost trezită și li s-a spus membrilor ei să coboare la demisolul casei deoa
