● Andrei Dósa, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit, Editura Tracus Arte, 2011.
Privind acum înapoi la cărţile menţionate de critici prin topurile sfîrşitului de an 2011, recenzate, nominalizate sau chiar premiate la debutul în poezie (Crista Bilciu – Poema desnuda, Cartea Românească; Medeea Iancu – Divina tragedie, Brumar; George Nechit – Părţi juvenile, întinse, Pandora M; Matei Hutopila, Copci, Casa de Editură Max Blecher, Vlad Ioan Tăuşance – Legende urbane, Herg Benet; dar şi alţii), probabil că volumul lui Andrei Dósa, recompensat cu Premiul „Iustin Panţa“ şi cu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ Opera Prima, s-a bucurat, totuşi, de cea mai mare atenţie critică. Citindu-l mai tîrziu decît pe ceilalţi poeţi debutanţi am avut, astfel, aşteptări mari, care au fost confirmate însă doar în parte.
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeuAlcătuit din trei cicluri distincte, separate de două „pauze“, reprize, „exerciţii de respiraţie“, volumul este structurat cumva cronologic şi marchează cîteva vîrste şi identităţi diferite. Primul ciclu, „într-un sul de linoleum“, este dedicat familiei. Scene domestice (precum gătitul în bucătărie, privitul la televizor, o reparaţie prin casă, o inundaţie sau o ceartă) delimitează un spaţiu, casnic şi interior, la limita dintre afecţiune şi înstrăinare, dintre complicitate şi lipsă de comunicare, dintre grijă şi frica de moarte. Prins deopotrivă cu inocenţă şi intuiţie în plasa vieţii părinţilor, dar mişcîndu-se şi pe firul introspectiv, şi pe cel temporal, cu apropieri, depărtări şi chiar rupturi, cu întoarceri în timp, proiecţii interioare şi judecăţi morale, băiatul îşi mixează nostalgia faţă de momentele de familie tihnite cu dezamăgirile ulterioare legate de micile-marile disfuncţionalităţi ale acestui mecanism al relaţiei părinţi-copil,
