Ne-am pricopsit. Partidul lui Dan Diaconescu a obţinut nişte primării şi niscaiva locuri în Consiliile Locale. În total, conform cifrelor parţiale disponibile la ora la care scriu (marţi dimineaţa), ar fi obţinut cam 10% în alegerile locale. „E puţin, să nu ne speriem“, zic unii comentatori. „Atîta e gradul de alienare mintală al electoratului românesc“, zice însuşi Cristian Tudor Popescu, adăugînd: „Se întîmplă ceea ce am făcut scurtă la mînă şi la limbă avertizînd: ca şi în cazul PNŢCD în 2000, cînd CV Tudor şi PRM au fost propulsaţi în prim-planul politicii româneşti, în sorbul creat de scufundarea unui partid mare pot să apară mutanţi politici monstruoşi“.
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anN-o fi mult, dar nu e totuna cu PRM sau cu alte episoade din trecutul recent. Partidul lui DD a fost creat integral la televizor. N-are nici un fel de activitate politică şi probabil că nici măcar cei care l-au votat nu pot spune nimic despre acest partid şi nu cunosc numele nici unui membru (în afară, desigur, de arhicunoscutul său fondator). Dan Diaconescu a cîştigat exploatînd spaimele şi frustrările oamenilor (în special ale perdanţilor tranziţiei) şi, mai ales, promiţînd vrute şi nevrute. E sinteza şi vîrful politicii bazate pe promisiuni irealizabile – de exemplu, 20.000 de euro de căciulă (cum a promis şi Geoană, ce-i drept doar celor care se întorc în ţară), pensii şi salarii mărite pentru toată lumea, din bani desenaţi pe hîrtie de moderatorul-preşedinte etc. Dar Dan Diaconescu nu a făcut decît să exploateze la maximum, cu abilitate şi cinism, „arta“ de a promite (utilizată şi de celelalte partide) şi, mai ales, dependenţa românilor de televizor.
La o altă scară, nici victoria USL nu e datorată în primul rînd faptului că ar aduce în scenă altfel de politicieni şi un alt st
