Un studiu al cercetătorilor de la Northwestern University afirmă că în cazul bărbăţilor, o vârstă mai ridicată de procreare ar putea creşte speranţa de viaţa a copiilor.

Cercetătorii americani de la Universitatea Northwestern din Chicago au ajuns la concluzia că acei copii ai căror taţi, dar şi bunici sunt mai vârstnici, par „programaţi genetic” să trăiască mai mult. Conform Agerpres, studiul prezentat de bbc, a fost realizat analizand ADN –ul a 1779 de adulţi tineri din Filipine.

Specialiştii au stabilit în urmă cu mai mult timp că speranţa de viaţă este legată de lungimea telomerilor, porţiunile situate la capătul cromozomilor, structurile celulare care găzduiesc codul nostru genetic, ADN-ul. În general, o lungime mai mică a telomerului înseamnă o speranţă de viaţă mai mică. În majoritatea celulelor, telomerii se scurtează pe măsura înaintării în vârstă.

Excepţie de la această regula face sperma, în cazul căreia telomerii se lungesc odată cu vârsta, iar întrucât bărbaţii transmit ADN-ul copiilor lor prin spermă, aceşti telomeri lungi pot fi transmişi generaţiei următoare. Cu toate că amânarea procreării sporeşte riscul de avort, cercetătorii consideră că ar putea avea un impact benefic asupra sănătăţii pe termen lung. Moştenirea de telomeri mai lungi ar fi îndeosebi benefică, în opinia oamenilor de ştiinţă, pentru acele ţesuturi şi funcţii biologice legate de producerea şi dezvoltarea celulelor, cum sunt sistemul imunitar, intestinele sau pielea.

Cercetătorii de la Northwestern University au analizat telomeri din mostre de sânge şi au constatat că lungimea acestora este mai mare la cei concepuţi de taţi cu o vârstă mai ridicată. S-a stabilit că măsura cu care creşte lungimea telomerilor în fiecare an cu care bărbaţii amână conceperea unui copil este egală cu măsura cu care se scurtează anual lungimea telomerilor la persoanele de vârst