● Iubire elenă, de Geo Saizescu (România, 2012); Regina Maria – ultima romantică, prima femeie modernă, de Sorin Ilieşiu (România, 2012).
Preocupat ca întotdeauna de cheltuirea cît mai responsabilă a banilor, CNC i-a oferit aproape un milion şi jumătate de RON (în 2008) lui Geo Saizescu, permiţîndu-i să-şi ducă prietenii şi familia în Grecia şi în Italia, să-i filmeze pe acolo (prin locuri pustii), îmbrăcaţi în aproximări ca de serbare şcolară ale unor costume de secol XIX, şi să acceadă astfel la nivelul ultim al deprofesionalizării: seninătatea eternă a minţii neîntinate nici măcar de o minimă cunoaştere a cinema-ului. Povestind despre patimile unei pictoriţe (grecoaice) nonconformiste (Georgiana Saizescu) din secolul al XIX-lea, Iubire elenă e o telenovelă, dar, cum ar veni, una homemade, făcută nu de profesionişti, ci parcă de fani care copiază televizorul în deplină inocenţă – adică în lipsa unor cunoştinţe elementare de dramaturgie, de regie şi de actorie. Singura urmă de tehnică narativă pe care o pot detecta în tot filmul e decizia de a plasa povestea pictoriţei într-o ramă „din zilele noastre“, asigurată de două personaje (Mircea Rusu şi Maia Morgenstern) care şi-o tot povestesc, comentează şi anticipează unul, altuia, mereu cu sufletul la gură, ca şi cum scene sută la sută generice, de tip „tată, viaţa mea e pictura“ (sau „surioară, îţi interzic să mai trăieşti în păcat cu acel bărbat“, sau „de azi înainte nu mai eşti fiica noastră“), ar fi, pentru ei, complet ieşite din comun, fără nici un termen de comparaţie în cultura lor generală.
DE ACELASI AUTOR Pitici monumentali Moştenirea lui ’68 Teatrul existenţial Griffith a murit de mult, dar trăiască Griffith!Aşa ridicoli cum sînt cei doi, e mai bine că există pentru a le face galerie protagoniştilor – ardentei pictoriţe şi tenebros-romanticului ei maestru/iubit –, pentru că Saizescu habar n-a
