Renovarea instituţiilor de cultură reprezintă şi în Iaşi un subiect trist: cele mai multe dintre şantierele care se deschid par eterne. Termene de 3-4-5 ani pentru finalizarea acestui tip de investiţii se transformă uşor în 8, 10 sau 15 ani. La un moment dat, faptul că instituţia X sau Y este înfăşurată în schele şi acoperită cu pînză tinde să se transforme în normalitate, masca intrînd încet-încet în conştiinţa publică, ca permanenţă. Iar definitivarea unui astfel de şantier şochează: aproape că nu-ţi vine a crede că faţadele strălucitoare, interioarele mirosind a nou şi impunătoarele coloane se aflau tot timpul acolo, aşteptînd să fie scoase la lumină.
Una dintre clădirile din Iaşi aflată într-o astfel de situaţie a fost cea a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“. Proprietar: Ministerul Culturii. Pe scurt, iată cum au decurs cei 14 ani reprezentînd perioada de renovare a acestui monument istoric:
● August 1998: licitaţia este atribuită firmei Conest SA Iaşi. Termen-limită: 6 ani.
● Pentru că Ministerul Culturii a finanţat sporadic investiţia, lucrările au fost uneori stopate, iar termenul de predare s-a tot prelungit. În primii 10 ani au fost cheltuiţi 117 miliarde de lei vechi.
● În timp, o parte dintre reprezentaţii au avut loc în alte instituţii: Ateneu, Muzeul Literaturii, Teatrul Luceafărul. După ce Sala Mare a fost închisă, piesele s-au jucat într-o clădire de lemn amenajată lîngă Teatru. Acest „cub“ a costat aproximativ 300.000 de euro.
● La sfîrşitul lui 2007, toate lucrările au fost sistate. n 2009: contractul cu Iasicon a fost reziliat şi pentru că se obţinuse o nouă sursă de finanţare (credit extern de 9,2 milioane de euro, contractat de Guvern), a fost organizată o nouă licitaţie, cîştigată de Iasicon SA Iaşi.
● Termenul de definitivare a lucrărilor, anunţat de către Ministerul Culturii pentru decembrie 2011, nu a fo
