Nu o să pomenesc nimic in acest articol despre alegerile care tocmai au trecut. Ele nu schimbă decât un partid cu altele, iar fiecare dintre ele a avut propria parte de vină in adâncirea problemei despre care scriu în acest articol. În ultima perioadă am impresia că am devenit un pic masochist. Citesc studii care arată că direcţia noastră este zidul de care o să ne izbim cu forţă maximă într-un viitor nu foarte îndepărtat, adică nu mai mult de 20 de ani.Mă refer în special la sistemul nostru de pensii publice, sistem care este o uriaşă schemă Ponzy (adică un fel de Caritas), schemă care ar fi trebuit să sucombe deja dacă nu ar fi susţină de bugetul de stat.
Ultimul studiu pe care l-am citit este intitulat “Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii”, studiu realizat sub bagheta fostului ministru al muncii, dl. Mihai Şeitan. Pentru cine îl cunoaşte doar din apariţiile publice, atrag atenţia că dânsul este un foarte slab comunicator, dar este unul dintre cei mai buni experţi în sisteme publice de pensii pe care îi avem.
Câteva concluzii la care domnia sa a ajuns:
- până în 2060 numarul de contribuabili va scădea cu 15%, iar cel de pensionari va creşte cu 16% – adică ne vom apropia de un raport de 1 contribuabil la 2 pensionari!!;
- până în 2050 deficitul sistemului public de pensii va ajunge la 12% din PIB – complet nesustenabil!!!
- pentru a deveni cât de cât sustenabil, rata de înlocuire nete a pensiei va scădea la mai puţin de jumătate din cât este în prezent (de la 48,9% la 23%) sau vârsta de pensionare va trebui să crească dramatic (peste 70 de ani).
Oricum, trebuie să înţelegem cu toţii că primul mare hop va veni chiar mai repede: între 2030 si 2035 va ieşi la pensie segmentul de vârstă cel mai consistent de populaţie: “decreţeii” născuţi între 1967 şi 1970.
Care sunt cauzele pentru care s-a aj
