În oraşul nostru se întîmplă ceva. În sfîrşit! Arde moara lui Assan! Cu vestea asta ne-am trezit în dimineaţa de 7 iunie şi trebuie să spun că, de data asta, toate televiziunile şi-au făcut datoria. Că spuneau acelaşi lucru nu era vina lor. Fumul şi flăcările ţîşneau din cetate (fiindcă, într-adevăr, clădirea arată ca o fortăreaţă). Incendiul a izbucnit la înălţimea de 30 de metri. Ardea acoperişul? Ce mai rămăsese din el, căci a mai fost alt incendiu în 2008, iar anul ăsta în ianuarie s-a prăbuşit o parte din acoperiş. Din datele adunate la repezeală reiese că un control din 2005 constatase deteriorarea intenţionată. Pe atunci, direcţia din Ministerul Culturii responsabilă de monumentele istorice îşi mai făcea datoria şi o inspecţie a ajuns la concluzia că 90% dintre stricăciunile suferite de ruinele din str. Silozului nr. 25 se datorau unei vandalizări înverşunate. În iulie 2009, am atras atenţia asupra plănuitei demantelări a acestui ansamblu de clădiri industriale din secolul al XIX-lea. Cu tîrnăcopul nu se putea dărîma turnul, aşa că s-a dat foc structurii de lemn din interior. De ce n-aţi încercat cu dinamită?
DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulÎn lista oficială a monumentelor istorice din 2004, Moara lui Assan figurează la nr. 2016, vasăzică face parte dintre imobilele a căror conservare prezintă un interes istoric şi, ca atare, este pusă sub ocrotirea legii. Ca să fie mai clar, în lumea întreagă mărturiile dezvoltării industriale din secolul al XIX-lea sînt obiectul unui interes special: mine, gări şi căi ferate, fabrici, docuri, hale etc. În ţara noastră s-au păstrat cîteva mori cu aburi, dintre care aceasta, din 1853, era cea mai veche. În 1857 se putea afla din Anunţătorul român că „a pornit lucrarea fabricei de făină, cu vapor, în care se produce astăzi cea mai fină calitate de făină şi griş“. Cel c
