Piaţa Griviţa, cea mai mare din oraş, s-a construit începând cu anul 1906, din iniţiativa primarului Ion Bănescu.

Una dintre zonele cu parfum istoric ale Constanţei rămâne piaţa Griviţa, spaţiu comercial care aminteşte prin denumirea ei de Războiul de Independenţă al României din 1877-1878, în urma căruia Dobrogea revine la ţară. Piaţa Griviţa a reprezentat dezvoltarea Constanţei după anul 1906, când unul dintre marii primari ai urbei, Ion Bănescu, a trasat ceea ce se numeşte cartierul românesc, cu străzi drepte şi înguste, şi a dat terenuri cu preţuri modice tuturor celor care vroiau să vină din altă parte a ţării pentru că Dobrogea trebuia să fie populată cu cât mai mulţi români.

În acelaşi timp, se ridică în zonă biserica Adormirea Maicii Domnului a cărei construcţie se finalizează după război. Acesta a fost a doua biserică ortodoxă română din Constanţa pentru că la acel moment în oraş exista doar Catedrala, situată în zona peninsulară. Cartierul din zona pieţei a fost populat cu funcţionari, cu meseriaşi şi cu oameni care lucrau în port. Ion Bănescu îi chema pe toţi să le dea teren şi eşalona şi ratele ca să asigure dezvoltarea oraşului către nord-est pe linia către Mamaia, a cărei plajă, de altfel, el a inaugurat-o, că până atunci era un deşert între mare şi lac.

„Cartierul se măreşte după război când veteranii sunt împroprietăriţi cu parcele, Constanţa se dezvoltă către nord pentru că oraşul fusese destul de mic şi încăpea în limitele lui la sfârşitul sec. al XIX-lea", precizează criticul de artă constănţean, Doina Păuleanu. În apropierea zonei comerciale care începe să se extindă a existat şi oborul de vite. Iniţial, în piaţa Griviţa a fost construit abatorul, apoi acesta a fost mutat. În partea de sud a Constanţei era Piaţa 23 Noiembrie, în prezent în acest loc fiind Muzeul de Artă Populară. Halele acesteia au fost construite de celebru