Privită prin prisma mineriadei din 13-15 iunie 1990, alianţa dintre PSD şi PNL este nu doar indecentă, ci de-a dreptul oribilă. Cum să se alieze liberalii, care au luat-o masiv pe cocoaşă la respectivele evenimente umplute de sânge, cu cei care de fapt le-au ordonat? Cum să stea condamnatul în braţele călăului, sărutându-se şi pipăindu-se, lăsându-se penetrat pentru a-şi împărtăşi orgasme multiple?
În staţia de metrou din Piaţa Universităţii, am văzut anul trecut o expoziţie de fotografie cu crimele minerilor dirijaţi de Iliescu, bunicul lui Ponta. Zilele astea, aflându-mă din nou în Bucureşti, am zăbovit lângă două cruci care aminteau de doi tineri – băiat şi fată – măcelăriţi de scursurile în salopete.
Îmi amintesc de zvonurile care au pus la fiert mintea de furnică a minerilor. Televiziunea publică, împreună cu gazete precum Adevărul, Azi, Dimineaţa sau România Mare, au difuzat şi redifuzat, cu fiecare prilej, ştirea conform căreia manifestanţii au fost mituiţi de politicienii Ion Raţiu, Corneliu Coposu şi Radu Câmpeanu cu... blugi, ţigări Kent, gumă de mestecat, cafea şi valută.
Cinci simboluri ale capitalismului, încă indezirabil pe atunci în ochii înspăimântaţi ai poporului nostru prost. Dar, totodată, cinci simboluri care exprimau visul secret de bunăstare capitalistă, prezent în subconştientul fiecărui cetăţean român, de condiţie mai joasă ori mai înaltă.
Mi-e silă şi de Crinul ăsta, biet profesoraş lipsit de anvergură. Cum a putut ajunge PNL pe mâna unui politician second-hand ca el? Una dintre rudele lui Crin făcea semne de dezgust acum câţiva ani, când auzea de trupa politică a lui Iliescu. Iată-l acum pe Crin mângâiat pe breton de bunicuţa Iliescu, cea care-i va face mult timp pacheţelul cu păpică pentru şcoală. La şcoală, perversul Ponta îi dă jos chiloţeii şi-l unge cu vaselină, ca să alunece mai uşor organul muncii.
În toa
