Luni seară, Ucraina şi-a certificat girul dat de UEFA pentru a fi gazda Euro din acest an. A făcut-o pe teren, cu suflet şi din inimă. Din glezna lui Şevcenko, din talentul lui tăvălit de mulţi şi chinuit de durerile fizice din ultimii ani. A arătat că merită să ofere lumii sărbătoarea fotbalului nu doar din birourile şefilor de la Kiev ori de la UEFA. Victoria cu Suedia (2-1) e a lui, a căpitanului, a Ucrainei, a fotbalului. Care luni, pe Olimpicul din Kiev, a mai adăugat o statuie în viaţă în vitrina all-time: Şevcenko. Andrei Şevcenko (35 de ani)!

Cifrele 55 şi 62 vor rămâne adânc întipărite în memoria microbistului ucrainean. Acestea semnifică minutele în care Ucraina a întors un meci, cel cu Suedia, la prima prezenţă din istorie la Euro. Legenda de pe bancă, Blohin, şi legenda din teren, Şevcenko, şi-au dat mâna şi au întors un destin ce nu le părea deloc favorabil. Înaintea turneului, ucrainenii sperau de complezenţă şi ţineau degetele încrucişate atunci când se vorbea despre Grupa D, cu Anglia, Franţa şi Suedia, ca adversari. Nimeni nu l-a luat în seamă pe bătrânul Andrei, pe căpitan. "Nu mai poate, uitaţi-vă la el! De abia se mişcă, nu mai are explozia de altădată", murmurau microbiştii. Ultima mostră: amicalul cu Turcia, pierdut de Ucraina (0-2) chiar înainte de debutul EURO. Singurul care a crezut în el a fost Blohin. Numai un fost mare fotbalist putea ghici ce mai poate un talent intrat în conservare.

"Mai pot sau trebuie să mă las?!"

Două goluri cu capul, ambele la colţul scurt, execuţii de mare atacant. Nu prea îl mai văzusem pe Şeva bucurându-se într-un meci cu miză de pe vremea când juca la Milan. Sau de pe vremea când dădea trei goluri goluri Barcelonei pe Camp Nou în tricoul lui Dinamo Kiev, marea sa dragoste. Până la seara magică de luni, acelaşi Şeva a avut nopţi întregi de nesomn, chinuite