Cum a ajuns mediul de afaceri plin de oameni cu sindromul Asperger, cu deficit de atenție sau dislexie.

Suntem într-o situație inedită. Ca să fii recrutat de o firmă de software trebuie să fii vreun tocilar antisocial. Fondurile de investiții se bat pe experți care mai de care mai aiuriți, în timp ce la Hollywood marii producători dau înapoi și acceptă ciudățeniile pretinse de colegii lor mai creativi. Pe scurt, dacă la școală cu cât ești mai neadaptat cu atât vei fi mai izolat, pe piața muncii lucrurile stau exact invers.

Recrutorii au început să-și dea seama că însușirile mentale de care are nevoie un bun programator seamănă până la confuzie cu simptomele sindromului Asperger: interesul obsesiv pentru anumite subiecte, pasiunea pentru cifre, tipare și aparatură, dependența față de sarcinile repetitive și indiferența față de mecanismele sociale. Și ce dacă internetul a fost inventat de un grup de autiști: în online, poți comunica foarte bine fără povara de a te întâlni față-n față cu alți oameni.

Revista Wired a denumit acest fenomen „sindromul tocilarilor“. Într-un interviu acordat publicației New Yorker pe tema companiilor din IT înființate în ultimul deceniu, Peter Thiel, unul dintre primii investitori în Facebook, spunea că „oamenii din spatele lor sunt mai mult sau mai puțin autiști“. Iar Craig Newmark, fondatorul Craigslist, afirmă că de fiecare dată când citește despre manifestările sindromului Asperger își dă seama că-i sunt „incomod de familiare“.

Cam la fel merg lucrurile și la vârful industriei financiare: și aici tocilarii le-au luat fața șmecherilor. Personajul principal al cărții „Marea contracție economică“, scrisă de Michael Lewis, este Michael Burry, managerul unui fond de investiții, un tip izolat, care lansase și întreținea un blog bursier în timp ce studia la Medicină. În final, a devenit atât de faim