M-am inselat, m-am lasat sedus de aparente, am pacatuit prin omisiune. Victor Ponta nu este doar discipolul lui Che Guevara. El este, mai ales, discipolul lui Matyas Rakosi, micul Stalin al Ungariei, cunoscut nu doar pentru rolul sau decisiv in intemeierea unui regim terorist de o cruzime nemarginita, dar si pentru marea sa gaselnita conceptuala, din anii acapararii puterii: tactica salamului. Rakosi a fost cel care a explicat, iar Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Boleslaw Bierut, Klement Gottwald, Walter Ulbricht etc cei care au aplicat, cum poate fi vidat de continut un sistem pluralist, cum se poate institui monopolul puterii fara ca lumea sa realizeze ce se petrece. Ori, cand realizeaza, sa fie prea tarziu. Se taie felie dupa felie, pana cand nu mai ramane nimic.

“Casa Terorii” de la Budapesta ofera date inspaimantatoare despre regimul Rakosi. Cand spun ca dl Ponta este inspirat de invatamintele rakosiste, preluate, probabil, pe linia Iliescu, am in vedere actiunile de distrugere a unui organism politic democratic prin ocuparea succesiva si accelerata de pozitii in acest corp, utilizand argumente formal-legale si eliminand in forta pe oricine ar putea rezista noii hegemonii. Nu mai ramane loc pentru niciun fel alternanta.

Ceea ce s-a petrecut in ultimele saptamani culmineaza acum cu atacul, formal-legal, impotriva unei institutii care ar trebui sa fie sprijinita de orice cetatean al Romaniei caruia ii pasa de valorile culturii romanesti. Regimul pontocratic nu este interesat catusi de putin de filosofia, performantele, eficienta si recunoasterea internationala ale ICR. Este vorba, mai presus de orice, de platirea unor polite politice si de ocuparea unor functii. Pentru Victor Ponta, Crin Antonescu si servitorii lor, transparenta si continuitatea institutionala nu inseamna nimic. In loc sa evalueze si, eventual, sa aprecieze aceste lucruri, Victor Ponta r