Ion Alexe, Alec Năstac şi Constantin Dumitrescu povestesc despre cubanez. Ce boxer tehnic, dar şi exploziv era şi ce bărbat arătos, veritabil magnet pentru femei.

Moartea lui Teófilo Stevenson, la doar 60 de ani, a zguduit şi lumea pugiliştilor români. Legendarul cubanez s-a stins din viaţă luni, din cauza unui infarct, el suferind de ceva vreme de o afecţiune cardiacă serioasă.

Triplu campion olimpic şi triplu campion mondial, Stevenson şi-a încheiat cariera în 1988. Ion Alexe, Alec Năstac şi Constantin Dumitrescu, trei dintre oamenii exponenţiali ai boxului românesc în anii '70-'80, rememorează cîteva dintre momentele în care s-au intersectat cu zeul boxului cubanez.

Ion Alexe, campion naţional al "greilor" şi medaliat olimpic, acum în vîrstă de 66 de ani, ar fi trebuit să-l întîlnească de 3 ori pe Stevenson. Prima dată cubanezul i-a ieşit în cale în primăvara lui 1972, la prima ediţie a Centurii de Aur.

"Eram amîndoi tineri şi năvalnici" îşi aminteşte Alexe. "Şi eu, şi el ne-am accidentat în prima repriză, doctorul ne-a trimis la infirmerie şi meciul s-a încheiat fără rezultat". În 1972, la Jocurile Olimpice de la München, Alexe ar fi trebuit să încrucişeze din nou mănuşile cu Stevenson în finala olimpică a "greilor", însă soarta i-a fost potrivnică.

"La München m-am accidentat încă din sferturi la mîna dreaptă. Am strîns din dinţi şi am boxat în semifinale contra unui suedez, Thomsen. Am cîştigat şi ar fi trebuit să dau piept cu Stevenson în finala olimpică, dar m-a oprit doctorul. Regret şi în ziua de azi că n-am boxat în finala aia. Eram în formă mare şi, chiar dacă Stevenson era un boxer nemaipomenit, aveam şansa mea".

"Curat, elegant, ştia toate loviturile"

Titi Dumitrescu, 81 de ani, i-a fost antrenor lui Alexe. "Alexe a prins la München un tablou foarte greu, dar, surprinzător, a cîştigat meciurile cu uşurinţă.