Căpitanul legendarei echipe a oltenilor argumentează că Ştiinţa, sfertfinalistă în cupele europene 1982 şi semifinalistă în 1983, s-a ridicat pe propriile picioare şi a deschis drumul echipelor româneşti spre Europa fotbalistică, spre performanţele internaţionale.

I.J.: În ediţia Cupei UEFA 1979/1980 şi apoi în Cupa Campionilor Europeni 1981/1982, Universitatea a surprins Europa fotbalistică, echipa voastră fiind eliminată, în fazele superioare ale competiţiilor, de echipe germane titrate, Borussia Mönchengladbach (UEFA 1979/1980), respectiv Bayern München (Cupa Campionilor Europeni, 1981/1982). Au fost două momente de referinţă pentru Universitatea, premergătoare sezonului extraordinar din UEFA 1982-1983. Comentaţi-le.

C.Ş.: Într-adevăr, cele două momente amintite au fost importante, dar normale, ca să zic aşa. Am fost eliminaţi de echipe cunoscute din Germania din două motive principale: o teamă nejustificată din partea noastră, o forţă şi un gabarit al nemţilor superioare nouă. Partea bună a acestor momente? Am prins încredere în forţele noastre şi tupeu, în sensul bun al cuvântului. Şi, cel mai important câştig, am acumulat experienţă competiţională internaţională. Să nu uităm că Universitatea Craiova anilor 1978-1984 a însemnat o forţă fotbalistică deoarece eram o echipă omogenă, alcătuită din fotbalişti valoroşi. Şi trebuie precizat faptul că nu din întâmplare am ajuns un team tenace şi virtuos. Meritul este al celor care au făcut selecţia şi apoi au păstrat timp îndelungat acelaşi lot: antrenorii Constantin Cernăianu, Constantin Teaşcă, Valentin Stănescu, Ion Oblemenco, Constantin Oţet, preşedintele Corneliu Stroe, ceilalţi conducători şi oficiali ai vremii.

Sezonul european 1982-1983 a fost un corolar al celor anterioare

I.J.: În Cupa UEFA 1982/1983, Universitatea a ajuns până în semifinalele competiţiei, având rezultate d