Acest articol a fost scris împreună cu cititorii si va fi publicat in editia tiparita a Gazetei Sporturilor de miine, 15 iunie. Iata articolul in forma finala:
E rost de fotbal la primul European din Est: daca politeturile dintre granzi anesteziaza spectacolul, incapatinarile croatilor sau danezilor deschid turneul spre orice rezultat.
Nu e nici un secret, “tricolorii” au sanse mari sa treaca de grupele din fata televizorului. Dar cum ar fi aratat acolo? Cum s-ar fi descurcat generatia fara Chivu pe gazonul aproape perfect din Polonia sau Ucraina? Si inca o intrebare la moda: pe ce post am fi urmarit meciurile “nationalei”? Poate nu ne-am fi inghesuit sa-i vedem de loc. Judecind dupa prestatiile somnambule din ultimele amicale, e clar ca inca n-avem mare lucru de aratat la un turneu final: acelasi joc crispat si lipsit de curaj din ultimii ani. Depinde si de grupa in care am fi fost. In cel mai fericit caz, nimeream cu Olanda, aveam sanse sa marcam si noi un gol, prin Robben. Zimbim amar, dar, sa recunoastem, ne bucuram un pic, nevinovat, ca “portocala” e mai degraba visatoare decit mecanica. Daca o tin tot asa, o sa avem viata mai usoara in preliminariile urmatoare.
Olanda este, de altfel, printre deceptiile acestui turneu. Dezamagire s-a simtit si dupa Franta - Anglia, toata lumea astepta o dezlantuire de orgolii, n-a fost decit un armistitiu. Dezamagitor si Ronaldo, sosia deprimata a vedetei de la Real Madrid. Cum incurca el, de unul singur, zece portughezi care vor sa joace! De la greci nu mai astepta nimeni nimic, nici macar daruri. E rindul altora sa fie revelatiile turneului: al rusilor, al danezilor, al croatilor, al ucrainenilor, si, de ce nu, al polonezilor.
In mare, ce-i drept, toate echipele au avut ceva de aratat. Sau se pregatesc sa arate. Pina si Irlanda lui “Il Trap”, trimisa in corzi de Croatia, s-a luptat pina la capat,
