Măreţia unei naţiuni vine din binele făcut omenirii, şi nu doar propriilor cetăţeni. Ce vreau să spun prin asta? Dacă luăm un exemplu din ştirile importante ale săptămânilor trecute, e destul să punem în balanţă responsabilitatea asumată de naţiunile democratice faţă de masacrele din Siria cu egoismul arătat de Rusia şi China. Imaginaţi-vă doar că, în decembrie '89, Ceauşescu ar fi avut de partea lui armata şi timp de câteva luni şi-ar fi masacrat poporul fără milă... Veţi avea astfel în faţă adevărata dimensiune a lipsei de conştiinţă a celor două ţări care îl apără pe măcelarul Siriei, dar au pretenţia de a fi considerate responsabile.

Problemele care ne afectează pe toţi, indiferent de limba pe care o vorbim şi zeii la care ne închinăm, fie lupta între democraţie şi tiranie, fie gospodărirea avutului planetei, vor deveni din ce în ce mai dese. Asta şi numai din simplul motiv că populaţia globului creşte într-un ritm neîntâlnit în istorie, iar discrepanţele de dezvoltare între ţări intră în coliziune cu explozia informaţională. Majoritatea populaţiei ţărilor sărace este acum în postura fetiţei cu chibriturile din povestea lui Andersen, privind în timp real la viaţa de vis din ţările dezvoltate. Criza economică, în parte cauzată chiar de această stare de lucruri, a pus în surdină pentru câtva timp discuţia problemelor presante, dar acestea vor da în viitorul nu prea îndepărtat adevărata măsură a conştiinţei fiecărui popor.

Dezvoltarea rapidă din ultima sută de ani datorată petrolului nu poate dura la infinit, din simplul motiv că această sursă bogată de energie este, dimpotrivă, finită. Analize de tot felul arată că numărul oamenilor pe care planeta îl poate suporta în lipsa petrolului este de maximum patru miliarde. Cum vom hrăni şi vom îmbrăca o populaţie de două ori mai mare în următoarea sută de ani? Şi discutăm aici doar de nevoi elementare, dar