Sîmbătă, un amic pasionat de fotbal mă întreba dacă urmăresc meciul (Olanda – Danemarca) la televizor. I-am repetat că nu mă pasionează fotbalul, că urmăresc finala Top14 la rugby, și că nu cred că meciul este difuzat în clar (necodat) pe un post de televiziune.
Am tot citit în ziare despre problemele TVR cu ANAF ul, despre schimbarea rebutului Alexandru Lăzescu cu deșeul Radu Călin Cristea și despre drama națională generată de transmisiile Campionatului European de Fotbal.
Faptul că ieri însăși excelența sa Președintele României și-a exprimat o părere m-a incitat să mă documentez despre situația din Franța unde mă uit eu la televizor.
În primul rînd remarc că de bine de rău echipa Franței a ajuns pînă la Kiev. Măcar cît să joace un tur și să admire frumusețea ucrainiencelor. Mai mult nu cred așteaptă nimeni de la ei.
În al doilea rînd France Televisions, adică televiziunea publică din Franța NU transmite nici un meci. Zero. Nada !
Redevența TV în Franța este de 123 (una suta douăzeci și trei) de euro pe an. Reamintesc amatorilor de fotbal ca în România redevența TV este de 4 ( patru ) lei pe luna. Ceea ce înseamnă 48 de lei pe an adică vreo 11 ( unsprezece ) euro.
În Franța o parte din meciuri sînt transmise de TF1 – cea mai mare televiziune din Europa în termeni de audiență, și de M6. Ambele PRIVATE. Unele meciuri sînt transmise NUMAI de televiziunea privată și cu plată BeIn, vulgo AlJezeera Sport. Pentru 11 (unsprezece) euro pe lună (fară abonament) pot fi urmărite în HD (high definition și nu Hundedoara – notă pentru Raluca Turcan) TOATE meciurile de la Campionatul European. Programul difuziunilor aici.
Deci se poate și altfel. Iar cînd vorbim de France Televisions vorbim de venituri din publicitate de 441 de milioane de euro și de partea de finanțare din redevență de 2,472 miliarde de euro in 2010. Asta în condițiile în ca
