În articolul de data trecută am amintit despre importanța limbajului non-verbal sau corporal. Am stabilit că aceasta însoțește întodeauna mesajul verbal și acest lucru se realizează cu sau fără voința noastră. Prin limbajul corporal am stabilit că se înțelege ansamblul de elemente care însoțesc cuvintele de la: postura mâinilor, picioarelor, mișcările acestora, ritmul în care le mișcăm, mișcările degetelor, mișcările capului, postura corpului, distanța luată față de un interlocutor, contactul corporal cu interlocutorul, orientarea privirii și mișcările realizate de ochi în timpul conversației, până la mișcările feței și a mimicii.
Tot în articolul de data trecută am amintit că partea corporală care însoțește mesajul este atât de importantă încât se consideră că 55% din mesajul pe care vrem să-l transmitem cuiva este descifrat pe baza informațiilor pe care le transmite corpul nostru. Ponderea efectivă a cuvintelor în descifrarea unui mesaj s-a constatat că este de doar 7%. Ceea ce este foarte puțin, față de ponderea limbajului corporal de 55%. Restul de 38% din mesaj se descifrează pe baza tonului vocii utilizat de persoana care ne transmite mesajul, prin urmare și tonul este mai important decât cuvintele în sine.
Acum întrebarea firească care poate să apară este: de ce anume este atât de important limbajul corporal și tonul vocii în descifrarea unui mesaj, față de ponderea cuvintelor?
În primul rând pentru că limbajul corporal și tonul vocii sunt în strânsă legătură cu partea emoțională a mesajului. Corporalitatea (prin gesturi, grimase faciale, postura diferitelor părți ale corpului) exprimă trăirile pe care le nutrește o persoană atunci când vorbește cu o altă persoană, chiar și atunci când prin cuvinte încearcă să transmită un alt mesaj.
În schimb, partea referitoare la folosirea cuvintelor este în strânsă legătură cu partea ra
