Cu cine comunică Traian Băsescu la Bruxelles, e folclor. Colecţie de bancuri. Dacă singurătatea ar urla, vocea preşedintelui ar acoperi Carpaţii. Cu mâinile la spate, aplecat, mimând preocupări europene, Columbo de Bruxelles căuta cu lumânarea un fraier.
N-ai fi zis, dar Angela era cea mai abilă. Cu o vioiciune greu de bănuit, Angi se unduia viclean şI eschiva în ultima secundă. Băse n-a insistat, riscând să-i dea un cap în gură preşedintelui Angliei, care n-are preşedinte, dar ideea de premier îl enervează. Arhivele tv reţin un episod în care Traian s-a prăbuşit asupra lui Berlusconi. Silvio l-a prins în ultimul moment, graţie panaramelor de România care populează penisula.
Să mai amintim şI de Sarkozy? De scorpia aia de Nicolas, care, ca semn al relaţiilor frăţeşti cu Franţa, i-a proptit un tampon în bărbie ca să-i evite placajul? Dintre tentativele prezidenţiale de încălzire a raporturilor cu Europa, exceptând momentele menţionate, mai reţinem apropierea subtilă a dlui Băsescu de laleaua olandeză. A ţinut-o în TIR-uri până s-a umflat bulbul în ea. Asta, ca vorbim de succese.
Dar există şI paradoxul ţelinei olandeze. Face omul ăsta ce face, şI când ajunge la supermarket, îşi umple portbagajul ba cu ţelină, ba cu morcov olandez. Urăşte leguma olandeză, dar o cumpără. ŞI se vaită: nu mai găseşti o roşie românească, o ceapă de Bragadiru, un castravecior de Leordeni. Pe cât sunt de fragile relaţiile preşedintelui cu patria lui Remy Bonjaski, pe atât de des pune dna Băsescu la fiert verzituri de Bruxelles.
Tot o sărbătoare a fost şi sosirea ambasadorului olandez în România. S-a flendurit pe la poarta Cotroceniului vreo cinci luni. Se împrietenise cu Lăzăroiu-roiu, jucau şeptic, trăgeau din aceeaşi ţigară. Olandezul e un tip simpatic, nu se grăbea, avea patru ani în faţă. Băse şi-ar fi încheiat mandatele dacă nu i-ar fi suf
