Pe langa motivele politice ce anima disputa reprezentarii Romaniei la Consiliul European, actuala criza are cauze institutionale putin discutate ce sunt generate de textul constitutiei Romaniei si de structura institutionala a Uniunii Europene. Atat lectia de drept european data tarii de Presedintele Basescu cat si argumentele primului ministru Ponta prezita imagini partiale si, presupun, voit deformate ale cauzelor actualei dispute. Ca profesor invitat de drept european la Universitatea Harvard si data fiind implicarea mea in procesul de reforma constitutionala din Romania, consider ca acest context institutional trebuie prezentat in mod obiectiv si echilibrat pentru a intelege pozitiile si optiunile actorilor politici.

Miza reprezentarii Romaniei la Consiliul European este extrem de importanta. Consiliul European este forul unde se dezbat problemele politice fundamentale ale Uniunii Europene, cu atat mai importante acum, cand Uniunea traverseaza o profunda criza economica si de legitimitate. Consiliul reprezinta institutionalizarea unei practici a statelor membre inceputa acum cateva decenii, ce a devenit intre timp centrul de gravitate politic al politicii comunitare. Aceasta evolutie a institutiilor Uniunii nu este ideala. Lipsa transparentei lucrarilor Consiliului si a unui sistem de vot reprezentativ (cu cateva exceptii, deciziile Consiliului se iau cu o putin credibila unanimitate de voturi) sunt doar doua dintre problemele acestei institutii.

Tratatul de la Lisabona prevede ca membrii Consiliului European sunt sefii de stat sau de guvern, constitutiile statelor membre urmand a determina exact care institutie le va reprezenta. Spre exemplu, in monarhiile constitutionale precum Belgia sau Olanda, sau republicile parlamentare ca Italia sau Germania, statul este reprezentat de catre prim ministru. Problema devine mai complicata in regimurile semi-prez