Pelagra instituţională, instalată odată cu venirea la putere a USL, face ravagii! Încă o instituţie de prestigiu este ameninţată să fie făcută praf şi pulbere de Guvernul Ponta. După demiterea plină de abuzuri a profesorului Vladimir Tismăneanu de la şefia IICCMER, a venit acum rândul Institutului Cultural Român de-a fi linşat. O ţintă, de altfel, previzibilă. Cred că nu se îndoieşte nimeni că Ordonanţa de Urgenţă care trece ICR-ul în subordinea Senatului e un act clar de vendetă publică la adresa lui H.-R. Patapievici şi a lui Mircea Mihăieş.

Dar înainte de-a intra în subiect, o mică şi inofensivă curiozitate interogativă: Oare câţi dintre scriitorii promovaţi de ICR (felicitări, Radu Vancu, pentru reacţia promptă!) se vor cutremura de indignare faţă de mazilirea politică care i se pregăteşte lui H.-R. Patapievici? Posibil răspuns, luând în calcul alte situaţii în care preşedintele ICR a fost terfelit în moduri inimaginabile: Dacă nimeni nu se va atinge de politica de traduceri, să vă pregătiţi aparatele foto pentru o memorabilă poză de generaţie, căci tare am impresia că, în cele mai multe cazuri, vom asista la tactica-celor-trei-maimuţe: nu văd, nu aud, nu vorbesc.

Reacţiile laudative ale unor prestigioase publicaţii precum „The New York Times”, „The New Yorker”, „Chicago Tribune”, „La Stampa”, „Figaro Littéraire” etc. vizavi de proiectele artistice ale institutelor culturale române, prestigiul acumulat de ICR, prin şefia EUNIC (Reţeau Institutelor Naţionale de Cultură din Uniunea Europeană) preluată de H.-R. Patapievici în intervalul iunie 2010- iunie 2011, extrem de productivele programe de finanţare în străinătate a traducerii şi publicării culturii române scrise (bilanţul după şase ani de funcţionare: 319 aparitii, în 28 de limbi şi 29 de ţări), acţiuni de mare anvergură precum “Cultura româna în regiunile Cehiei Moravia şi Silezia“ (2011), „Lun